În practica medicală există trei forme distincte de exprimare a opiniei medicale. Fiecare dintre ele are particularităţi care trebuie cunoscute și respectate.
Valoarea maximă a cunoștinţelor și a experienţei profesionale ale unui medic este evidenţiată prin exprimarea unei opinii medicale de specialitate în domeniul său de activitate. În practica medicală există trei forme distincte de exprimare a opiniei medicale.
În primul rând, și în mod curent, medicul formulează o opinie medicală, respectiv un diagnostic și un plan de tratament pentru pacientul aflat în îngrijirea sa. În al doilea rând, există alternativa exprimării opiniei medicale la cerere, ca urmare a dorinţei unui pacient de a folosi dreptul său legal la primirea celei de-a doua opinii medicale.
În al treilea rând, opinia medicală poate fi exprimată în cercetarea unei cauze aflate pe agenda unui complet de judecată. Fiecare dintre aceste ipostaze are particularităţi care trebuie să fie cunoscute și respectate.
În medicina dentară, medicul stomatolog stabilește planul de investigaţii și definește diagnosticele pacientului.
Tot el face un plan de tratament pe care-l discută cu pacientul și pe care ulterior îl administrează. Dispensarizarea și controlul evoluţiei post-terapeutice sunt în gestiunea aceluiași medic. În acest mod, opinia medicului curant este materializată într-un act medical finalizat.
Pacientul poate avea unele îndoieli sau incertitudini cu privire la diagnosticul și planul de tratament comunicate de medicul curant și dorește să fie consultat de un alt medic. Complexitatea situaţiilor clinice și oferta mare de tratamente disponibile sunt premise ale motivaţiei pentru solicitarea unei noi opinii medicale, diferită de cea a medicului curant.
În practica stomatologică, astfel de situaţii nu sunt excepţii. Dacă a doua opinie medicală este identică sau foarte apropiată de aceea a medicului curant, situaţia este simplă. Dacă este semnificativ diferită, pacientul trebuie să decidă care dintre opinii va fi acceptată.
În acest context, medicul solicitat să formuleze a doua opinie medicală trebuie să cunoască opinia medicului curant și are niște responsabilităţi asumate faţă de colegul său și faţă de pacient, în baza prevederilor Codului deontologic al medicului stomatolog. O astfel de situaţie nu trebuie să fie folosită pentru deturnarea de pacienţi.
Cea de-a treia posibilitate de exprimare a opiniei medicale este sub forma unei expertize. Comisiile de disciplină ale Colegiului Medicilor Stomatologi din România pot solicita opinia unui medic abilitat de către colegiu pentru a putea face acest lucru.
Comisiile de monitorizare și competenţă profesională pentru cazurile de malpraxis organizate în baza Ordinului Ministerului Sănătăţii nr. 1343/2006 apelează la experţi proprii pentru formularea unei opinii medicale sub formă de expertiză.
Există și expertiza tehnică judiciară, dar pentru stomatologie reglementările actuale nu sunt întru totul aplicabile. O astfel de opinie medicală este formulată mai degrabă pe baza documentelor medicale decât pe examinarea nemijlocită a pacientului. Ea trebuie să ia în
considerare doar obiectul cauzei.
Există o serie de deosebiri majore între cele trei circumstanţe de elaborare a opiniei medicale. În prima situaţie avem o opinie medicală intervenţională, care este și cea mai frecventă. Aceasta se materializează în intervenţie medicală care se acordă pacientului.
Așadar, în această situaţie, opinia medicală este inalienabil elaborată cu prezenţa pacientului care acceptă opinia medicală și care consimte la aplicarea tratamentului. În a doua situaţie avem o opinie medicală consultativă, care se elaborează cu prezenţa pacientului și pe baza documentelor medicale, dar nu antrenează aplicarea vreunui tratament.
În cea de-a treia situaţie, vorbim despre o opinie medicală juridică, care se formulează, de cele mai multe ori, fără prezenţa pacientului, dar neapărat pe baza documentelor medicale. Aceasta nu este asociată cu acordarea de tratamente.
Medicii trebuie să cunoască și să respecte cu stricteţe principiile de elaborare ale fiecăreia dintre cele trei situaţii posibile. Practica a demonstrat că abaterile de la aceste principii generează prejudicii sub multiple aspecte.
Opinia medicală intervenţională trebuie susţinută corect și transparent. Elaborarea și prezentarea deficitară a acesteia sunt cauze frecvente ale reclamaţiilor depuse de pacienţi. Opinia medicală consultativă gestionată defectuos atrage în primul rând abateri de ordin deontologic.
Opinia medicală juridică are reglementări care trebuie respectate și orice greșeală poate duce la invalidarea opiniei medicale respective sau la prejudicierea uneia dintre părţile aflate în cercetare.
Citiți și: Două întrebări pentru examenul la Medicină din 2022
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Află mai multe informații despre oferta de abonare.
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
Da, sunt de acord Aflați mai multe
