Newsflash
OPINII

Opiniile unui urolog la sfârșit de carieră

de Prof. dr. Viorel TODE - dec. 24 2020
Opiniile unui urolog la sfârșit de carieră

Urologul trebuie să-și creeze o experienţă personală, clădită pe criterii foarte obiective de observaţie a faptelor, să evite anumite greșeli și, mai ales, să nu înceteze a învăţa vreodată.

consult urologieDisciplină captivantă, de mare răspundere, urologia are implicaţii în toate etapele vieţii. Ea ocupă, în lista tuturor specialităţilor medico-chirurgicale, o poziţie de graniţă. Odată cu dezvoltarea metodelor de diagnostic precoce, de recurgere la medicamente active, durata vieţii bolnavilor urinari a crescut.

„Urologia este și probabil va rămâne una dintre cele mai frumoase îndeletniciri umane, comparabilă cu activitatea creatorilor de artă sau a creatorilor de bunuri spirituale inestimabile, căci viaţa unui om prelungită chiar și numai cu o zi valorează pentru el mai mult decât bogăţiile lumii”, spunea prof. dr. Dan Mischianu.

Statistica arată că nu vârsta contează, ci bolile asociate pe care le prezintă pacientul, trei sferturi dintre bolnavii în etate fiind purtători de patru sau mai multe leziuni apărute la nivelul diverselor aparate și sisteme ale organismului. De aceea, este nevoie de stabilirea unui diagnostic cât mai precoce în această patologie.

Dar aceasta impune o cunoaștere cât mai amănunţită a simptomatologiei clinice, care să permită stabilirea precoce a diagnosticului, acordarea unei terapeutici corecte sau trimiterea bolnavului, atunci când este necesar, către un centru de specialitate.

Medicul, stăpânul deciziilor sale

Uneori, diagnosticul este foarte simplu, vizibil, și nu este nevoie de mult timp pentru examinare, alteori însă precizarea lui este foarte grea. Prezenţa unui computer poate contribui la stabilirea diagnosticului, dar introducerea sistemului de diagnostic „automat” nu trebuie să ducă la apariţia unei practici medicale dezumanizante.

Medicul are obligaţia să rămână singurul stăpân pe deciziile sale.
Examenul clinic obiectiv nu trebuie să se refere numai la aparatul urogenital, ci trebuie făcut din creștet până în călcâie, cu bolnavul
dezbrăcat, interesând tegumentele, aparatul locomotor, cardiovascular, respirator, digestiv, urogenital, sistemul nervos etc. O întârziere în diagnostic, o eroare în posologia unor medicamente cu „succese miraculoase” și atât de periculoase nu mai pot fi tolerate.

Cum poate fi făcută prevenţia

Toată lumea medicală acceptă, cel puţin teoretic, principiul fundamental al medicinei, care este prevenţia. Dar cum trebuie ea realizată, din moment ce noi îngrijim nu boli, ci bolnavi? Prin educaţia sanitară a populaţiei, desigur, care trebuie începută încă din primii ani de școală, apoi prin mass-media, broșuri, afișe, pliante, dezbateri publice, conferinţe cu teme care să se adreseze întregii populaţii.

Pe de altă parte, îmbunătăţirea asistenţei preventive și curative este posibilă prin crearea unor clinicieni bine pregătiţi. Nimeni nu mai poate admite că există o separaţie netă între medicina știinţifică și cea practică.

Din păcate, încă mai sunt medici care manifestă dezinteres chiar faţă de datele clinice obţinute prin interogatoriul bolnavilor și prin examenul obiectiv al acestora, recurgând în foarte mare măsură la o multitudine de analize de laborator și tehnici complexe de investigaţie.

Nu întotdeauna poate fi folositoare această atitudine, deoarece toate examenele cerute nu ar trebui să aibă altă calitate decât de completare a unui examen clinic corect și foarte amănunţit.

Stabilirea unui diagnostic corect de mare exactitate se poate realiza numai dacă medicul își pune probleme, reușind o analiză cât mai exactă și inteligentă. Altfel, asistăm la spitalizări abuzive, la un număr foarte mare de explorări, analize și investigaţii inutile, făcute uneori pentru o simplă afecţiune ce putea fi ușor identificată și tratată.

Semne de întrebare

De ce într-o colică renală se recomandă tomografia computerizată și nu o ecografie sau o radiografie reno-vezicală simplă? De ce nu se solicită un examen sumar de urină și se cer analize de laborator sofisticate și scumpe? De ce nu se face o anamneză corectă și un examen obiectiv, nu se ascultă pacientul cu răbdare, ci este trimis direct pentru efectuarea unor explorări care pot fi evitate și care, de multe ori, sunt inutile?

Tușeul rectal la bărbaţi și cel vaginal la femeie este rareori efectuat, mai ales în urgenţă, din comoditate sau neștiinţă. Aceasta este o explorare pe care trebuie să o execute nu numai urologul, ci orice medic, indiferent de specialitatea lui. Osler spunea că „diferenţa dintre un doctor bun și unul incompetent constă în faptul că cel bun știe să facă un examen rectal corect”.

Montarea unei sonde de drenaj vezical în urgenţă constituie, în multe cazuri, o manevră care se trimite numai specialistului urolog, uneori cu ambulanţa de la mulţi kilometri distanţă sau chiar din diverse secţii clinice. Această manevră poate fi executată de orice medic și chiar de asistentele medicale.

Dozarea antigenului specific al prostatei tuturor bărbaţilor cu sindrom de tract urinar inferior, și chiar celor trecuţi de 45 de ani, este o investigaţie benefică în toate cazurile și mai ales unde sunt valori crescute (peste 4 ng/ml sau chiar 2,5 ng/ml), potrivit acad. Ioanel Sinescu. Această analiză orientează urologul pentru suspiciunea eventuală a unei neoplazii prostatice care impune, pentru diagnostic, biopsia.

Stetoscopul urologului

Ecografia, care trebuie să reprezinte „stetoscopul urologului”, este o metodă neinvazivă, ușor de executat în ambulatoriu, care se poate repeta, nu este costisitoare și are rezultate excelente în mâna unui urolog priceput în punerea unui diagnostic, chiar și prezumtiv, în mai toate afecţiunile urologice.

Ecografia contribuie la stabilirea diagnosticului, a indicaţiei de tratament și chiar la urmărirea în ambulatoriu a acestora. Dar talentul medicului urolog nu constă în a recurge pentru orice caz la instrumente. Pe acestea trebuie să le considere drept un agent de tratament sau un agent obișnuit de explorare.

Cu toate că acum trecem printr-o perioadă mai puţin fastă din toate punctele de vedere din istoria României, nutresc speranţa că, prin strădania noastră, a celor din „partidul halatelor albe”, prin talentul și inteligenţa corpului medical, urologii români vor continua să fie demni urmași ai înaintașilor noștri. Vivat, Crescat, Floreat!

PERCEPŢII PERSONALE DUPĂ ȘASE
DECENII DE ACTIVITATE

• Medicul trebuie să se străduiască și să facă, împreună cu colegii săi,
numai ce știe să facă și să facă bine;
• Rezultatele bune pe care le obţine în activitatea sa aparţin,
deopotrivă, și colegilor cu care lucrează;
• Filosoful și medicul spaniol din Cordoba, Maimonides, afirma în
1219, în rugăciunea sa că medicii trebuie să-i îngrijească pe toţi oamenii
la fel cum i-ar îngriji pe copiii și părinţii proprii;
• Medicul nu trebuie să fie egoist, să păstreze numai pentru el ceea ce
știe să facă, el trebuie să-și împărtășească cunoștinţele cu toţi colegii de
breaslă. Chiar dacă greșește uneori, este dator să-și recunoască greșeala
și să caute prin toate mijloacele să o îndrepte cât mai repede;
• Medicul trebuie să fie modest, să nu fie lăudăros și infatuat și să
asculte și părerile altor colegi. În faţa unui caz clinic deosebit, să apeleze
și la alţi specialiști, pentru că niciun medic nu este enciclopedist, iar
profesiunea îl obligă să se instruiască toată viaţa;
• Între medici trebuie să domnească relaţii de respect: „Respectă-te
ca să fii respectat!”;
• Îi sfătuiesc pe colegii mei, indiferent de vârstă, să nu își discute
negativ confraţii, să nu îi blameze sau să îi discrediteze, și mai ales, să
nu-și caute promovarea pe insuccesele sau „ruinele” altor medici;
• În medicină, nimeni nu înregistrează numai succese – poţi să
tratezi, să operezi cu succes mii de pacienţi și este suficient ca numai
o dată să ai un insucces, să-ţi moară un pacient, ca să se dărâme tot
monumentul pe care ţi l-ai ridicat într-o viaţă pe care ai dedicat-o vieţii.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe