Newsflash
OPINII

„Pâinea dăunează grav sănătăţii“

de Dr. M. Gh. CĂLIN - mai 17 2013
„Pâinea dăunează grav sănătăţii“
   O zi la început de primăvară într-un parc de mare cartier bucureştean. Gospodarii primăriei au pretenţia că parcul de care au grijă este cel mai cu moţ din ţară. Iarba din peluze este toată la locul ei, periată şi proaspătă, aparatele de joacă merg ceas, băncile sunt noi, iar aleile de promenadă pavate cu piatră ca la Sinaia par frecate cu peria. Dincolo de asta, pomişorii sunt aplecaţi de prea multe flori, iar soarele luceşte pe cerul albastru tivit cu nori. Copiii de la gimnaziu au o fărâmă de vacanţă de o săptămână, puştimea de la grădiniţă forfoteşte printre tobogane, leagăne, spaliere, balansoare, machete de lemn, galerii şi vârtelniţe. Din când în când, apare pe suprafaţa de tartan câte o minge care animă şi mai mult scena. Nu sunt prea rare nici accidentele cu bebe­luşi debutanţi în mersul biped care ratează la fiecare trei-patru paşi. Toată repre­zentaţia impro­vizată este urmărită cu atenţie moderată, de pe margine, de ochii bunicilor, ma­melor şi dădacelor, care conversează cu o vervă temperată. Ici şi colo, câte un bărbat butonând tele­fonul completează asistenţa pestriţă.
   La un moment dat, în timp ce copiii îşi văd de-ale lor, rumoarea publicului se potoleşte treptat şi o informaţie trece din om în om, marcând cu neîncredere, îngrijorare ori panică feţele şi gestica spectatorilor de ocazie.
   În mijlocul locului de joacă, vreo zece copii de şcoală s-au adunat în macheta unei case de lemn şi, de o vreme, stau prea liniştiţi ca să fie totul în ordine. Cineva opinează că era normal ca „ăştia de şcoală“ să se alerge şi să se caţere peste tot şi să îi deranjeze pe cei mici, care „nu mai au loc de ei“. Altcineva agravează alerta, generalizând cum că „în ziua de azi, ăştia fac toate prostiile încă de mici“ şi că ar trebui „cineva să facă ceva“. Se presupune că domnul cu telefonul ar trebui să sune undeva, dar nu este prea clar unde şi pentru care motiv, iar o acţiune directă asupra grupului conspirat din căsuţă este respinsă ab initio pe motiv de „intervenţie abuzivă asupra minorilor“, de către un domn cu barbă care fumează pipă. Atmosfera din tribune se încinge subit, când o doamnă corpolentă zice că „ăştia probabil se droghează“ şi apoi îşi duce indignată mâna la gură, dar ideea este adoptată cu majoritate. Domnul cu barbă se ridică şi umblă printre bănci, căutând o rezolvare în timp ce trage obsesiv din lulea.
   Pe teren, un pici cu bermude se nimereşte pe lângă căsuţa cu pricina şi intră decis. Respiraţia celor de pe bănci îngheaţă şi, înainte ca mama copilaşului, care sprinta deja spre starea de pericol, să ajungă acolo, acesta iese cu o bucată de pâine în mână şi un aer indiferent. După o clipă de stupoare, printre copaci, coboară prin iarbă un băiat de vreo cincisprezece ani, cu breton roşcat, ţinând în braţe trei franzele pufoase. Comunitatea din căsuţă îl primeşte cu urale, tranşează pâinile la repezeală şi intră, iarăşi, înăuntru. Când, după un sfert de ceas, copiii suspecţi au ieşit din macheta de lemn şi au început să ţopăie prin locul de joacă intimidând bebeluşii, căţărându-se pe bare şi căznind leagănele, în rândurile vigilenţilor de pe tuşă câştigase deja teren ideea – corectă de fapt – că aceşti simpatici adolescenţi pur şi simplu se ascunseseră ca să mănânce pâine. Doamna corpolentă a fost de părere că în zilele noastre, în mod inexplicabil, „la toţi copiii le place pâinea“ şi toată lumea a acceptat asta cu o dezamăgire tacită.
   Se pare ca fenomenul nu priveşte doar pâinea, ci şi alte alimente, care sunt demonizate într-o manieră semidoctă şi stăruitoare. Per­soane care au dobândit o oarecare notorietate în dome­niile modei, politicii, spectacolului tele­vizat ori al scan­dalurilor mediatice, precum şi specialişti limitaţi ori fixişti emit, la cerere sau de bunăvoie, sentinţe uluitoare şi derutante despre restricţii şi norme alimentare. Pentru aceste fapte, ei ar trebui arestaţi şi condamnaţi la cel puţin zece ani de tăcere şi suspen­darea unor drepturi. După aceştia, lumea ar trebui să trăiască fără dulciuri, fără sare, să nu ştie de grăsimi, să arunce carnea din farfurie şi să mănânce doar legume crude, dar nici dintre acelea pe toate. Aceste persoane notorii şi mondene zăpăcesc mai ales tinerele familii, care ţin să fie moderne cu orice preţ şi să aplice toate opiniile aiuristice lansate şi, dacă se poate, să mai adauge un plus de restricţii. Aceştia nu mai mănâncă şi nu mai beau nimic dulce, renunţă la făinoase, scot carnea, grăsimile, cartofii şi îşi doresc o viaţă doar cu salate verzi, creme hidratante şi flotări. Copiii lor tânjesc după o felie de plăcintă, ciocolată, omletă şi nu se satură niciodată de pâine. Dacă se continuă aşa, în curând, cei care vor mânca pâine ori vor pune un bob de sare pe un ou sau o fărâmă de unt în budincă vor ajunge să fie izolaţi ori damnaţi iremediabil.
   Aceşti oameni, dacă ajung, prin forţa hazar­dului, să mai fie şi formatori de opinie pe undeva, devin o adevărată pacoste. De la unii ca aceştia auzim că jumătate din copiii români ar fi obezi, că un sfert ar avea tulburări respiratorii, o treime ar fi rahitici şi alte procente alarmante ar avea probleme psihomotorii. Adică aberaţii şi minciuni fabricate ca să şocheze o populaţie credulă şi apatică. Din ca­u­za lor, copiii ajung să mănânce pâine pe ascuns şi, în curând, zahăr sau cârnaţi prin ganguri.
   Dacă veţi întâlni unul dintre aceşti falşi specialişti şi veţi încerca să menţionaţi că atitudinea cea mai potrivită (şi) pentru disciplinele nutriţionale este aurea mediocritas, asiguraţi-vă să nu creadă cumva că îi jigniţi numindu-i mediocri. Deşi nici măcar atât nu sunt.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe