E
greu de spus dacă motivul îl reprezintă capacitatea tot mai bună de diagnostic
ori expansiunea rapidă a aglomeraţiilor urbane, însă un lucru e clar: ne lovim
tot mai des de noi zoonoze. Numai în cazul gripei aviare, de pildă, anul trecut
au fost comunicate primele cazuri de infecţie la om cu virusurile gripale
aviare A(H6N1), în Taiwan, şi A(H10N8), în China. Mai mult, s-au înregistrat
numeroase cazuri, în Asia de Sud-Est, de infecţii cu deja celebrul (şi foarte letalul)
A(H5N1), până la premiera de la începutul acestui an, când s-a înregistrat şi
decesul primului pacient cu gripă H5N1 în America de Nord (import din China).
„Vedeta“ – dacă se poate spune astfel – este însă virusul A(H7N9), care a
devenit patogen uman certificat în februarie trecut, tot în China.
Infecţiile
cu virusul H7N9 au depăşit cu puţin 100 anul trecut, dar au înregistrat o
mortalitate de aproximativ 30%. Cu toate că nu a fost dovedită şi comunicată
transmiterea interumană susţinută, primul caz plauzibil de transmitere sporadică
intrafamilială a fost publicat în BMJ,
în august. Partea a doua a anului trecut a fost totuşi calmă, din 11 august până
la 31 decembrie fiind comunicate doar opt cazuri. În schimb, în primele două
decade ale lunii ianuarie, numărul infecţiilor cu H7N9 confirmate la om a urcat
la 58, cu patru decese şi numeroşi alţi pacienţi aflaţi în stare critică,
conform datelor comunicate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii.
De
la declanşarea infecţiilor la om cu noul virus aviar, au fost confirmate 217 cazuri, în China continentală şi
Taiwan. Numărul victimelor a ajuns la 57, ceea ce, proporţional, înseamnă o mortalitate de 26% din totalul
persoanelor infectate. Contactul cu păsările infectate a fost confirmat la mai
bine de 70% din cazuri, dar specificul local – numărul mare de pieţe cu animale
vii – face ca posibilitatea de a contracta gripa aviară să existe şi la mulţi
din restul de 30% din pacienţi. Şi, chiar dacă nu a fost confirmată încă
transmiterea gripei H7N9 de la pacienţi la personalul medical, s-a înregistrat
deja primul deces al unui medic. Zhang Xiaodong, chirurg toracic ce lucra la
camera de gardă a unui spital din Shanghai, a murit de gripă aviară la 18
ianuarie. Deşi posibil, este improbabil contactul acestuia cu păsări infectate.
De altfel, chiar şi reprezentantul OMS în China, dr. Bernhard Schwartländer, a
admis, într-o declaraţie pentru China
Daily, că „transmiterea interumană a virusului aviar H7N9 s-ar putea
produce în China, la o scară redusă, fără să existe însă vreo dovadă că
transmiterea virusului va deveni susţinută; (…) nu ne aşteptăm să găsim decât
cazuri sporadice de transmitere interumană“, a adăugat oficialul agenţiei ONU,
subliniind însă absenţa transmiterii susţinute a infecţiei, ceea ce face nesigură
eventualitatea unei pandemii.
Până
ca această pandemie să se producă, Comisia naţională de sănătate şi planificare
familială din China, citată de agenţia China Nouă, a anunţat că a întărit
sistemele de coordonare cu alte departamente, pentru schimbul de informaţii şi
studiul planurilor de acţiune. Adevărata problemă este însă alta. Măsurile de
intervenţie asupra pieţelor de animale vii au fost amânate pentru luna
februarie, deoarece 31 ianuarie este data la care se va celebra Anul Nou
Chinezesc. Prilej de reunire a familiilor, sărbătoarea dă, de fapt, startul
unei migraţii de proporţii, în interiorul Chinei: până în luna martie, la
Festivalul Primăverii, se anticipează că vor fi efectuate 3,62 miliarde de călătorii,
conform unor surse oficiale citate de aceeaşi agenţie de presă. Este deci
firesc ca îngrijorările responsabililor de sănătate publică să se îndrepte către
modul în care vor evolua lucrurile în perioada următoare. Juan Lubroth, ofiţer
veterinar şef al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Alimente şi Agricultură
(FAO) avertizează că, în pofida măsurilor luate de autorităţile chineze, „ţările
trebuie să rămână în alertă, deoarece virusul continuă să circule la găini, fără
semne clinice vizibile; riscul pentru oameni rămâne, mai ales în următoarele
câteva luni“. „Vigilenţa este cuvântul de ordine“ a fost şi mesajul transmis de
dr. Margaret Chan, directorul general OMS, la sesiunea conducerii executive OMS
de lunea aceasta. O vigilenţă la care îi îndeamnă şi ECDC pe cetăţenii
europeni, chiar dacă riscul ca boala să se răspândească şi în Europa este
redus. Agenţia europeană avertizează însă că nu ar fi exclus ca pacienţi cu
infecţii respiratorii severe şi cu istoric de expunere potenţială la infecţia
cu H7N9 să ajungă la camerele de gardă ale spitalelor din Uniunea Europeană.
Perspectiva
mobilizării a milioane de oameni odată cu Noul An Chinezesc, în chiar perioada
de vârf a epidemiei de gripă aviară din China, dar şi iminentele jocuri
olimpice de iarnă constituie ocazii ideale pentru ca virusul H7N9 să dobândească
mutaţiile care (încă) îl despart de capabilitatea de transmitere interumană susţinută
şi să găsească o scenă mult mai largă, globală, pe care să se joace actul următor
al unei posibile pandemii. Până atunci, speranţe (îndreptăţite) vin şi din zona
cercetării, unde instituţii americane (CDC şi FDA), britanice şi japoneze
încearcă să dezvolte vaccinuri specifice împotriva unor tulpini H7N9.
În ceea ce
priveşte ţara noastră, faptul că nici până la această dată nu au fost
finalizate studiile clinice necesare pentru aprobarea punerii pe piaţă a
vaccinului gripal sezonier produs de Institutul Cantacuzino nu poate fi un semn
încurajator în privinţa pregătirii noastre pentru o nouă ameninţare. Iar
recentele evenimente care au implicat o echipă medicală a Agenţiei Naţionale de
Transplant ne-au adus dovada deplină a (in)capacităţii de răspuns a autorităţilor
române. Singura speranţă la care avem dreptul este că primăvara va veni devreme
şi cu mult soare. Altfel, vom fi pe cont propriu.
