Zile toride, vacanțe, cozi la mijloacele de transport, cozi pe drumurile țării, aceleași deficiențe în infrastructura de transport, după mulți, mulți ani în care România trebuia să se schimbe radical. Ce s-a schimbat însă în activitatea medicală, în sănătate? Cred că, în primul rând, o serie întreagă de prejudecăți și mentalități, atât de partea profesioniștilor, a medicilor, cât mai ales de partea cealaltă, a beneficiarilor sistemului de sănătate, a pacienților. Și, dacă medicii nu mai sunt pe același piedestal pe care erau odată, înainte de Revoluție (e doar un reper temporal) – deoarece accesul la informație și globalizarea au dus la această schimbare a valorilor, nu neapărat în sensul bun, iar românii, din păcate, au pierdut multe dintre valorile spirituale care aduceau și acel bun-simț al acestui popor latin țintuit la răscrucea drumurilor spre Europa –, pacienții au înțeles că trebuie să devină proactivi ca să beneficieze de servicii medicale mai bune, pentru că, în mod evident, nu este o soluție să stai să aștepți de la stat să îți dea totul. Sintagma „am plătit atâția ani asigurările de sănătate” nu mai este o garanție pentru a și beneficia de servicii medicale nelimitate sau la standarde înalte. Pentru că legislația și chiar instituțiile nu au ținut pasul cu schimbările din economia de piață, ne confruntăm în prezent fie cu dispariția unor medicamente de pe piață, fie cu lipsa refacerii sau extinderii infrastructurii din sănătate.
    Astfel că observăm, în mai multe zone, persoane care au intrat pe făgașul voluntariatului, pentru a rezolva aceste probleme. De curând, am citit despre renovarea secției de Boli Infecțioase Copii, la Spitalul Județean Arad, prin activitatea exclusivă a voluntarilor din zonă. Tot cu ajutorul voluntarilor s-au mai construit sau renovat secții de Pediatrie și în alte locuri, cum este Spitalul Clinic de Ugență pentru copii „Louis Țurcanu” din Timișoara, Brașov, secții de transplant în București, iar în prezent se construiește chiar un spital de oncologie pentru copii. Aceste intervenții ale societății civice în sistemul de sănătate sunt reacția conștientizării că societatea trebuie să participe la rezolvarea problemelor, să completeze ceea ce instituțiile statului nu reușesc pentru că, din păcate, procesul democratic nu este și garantul eficienței, iar instabilitatea politică a acestei perioade de aproape 30 de ani a accentuat ineficiența instituțională. De cealaltă parte, este nevoie ca și medicii să nu mai accepte să lucreze indiferent de condiții și să solicite, acolo unde este nevoie, crearea condițiilor corecte de activitate medicală.
    Primele intervenții ale societății civile în sistemul de sănătate au început prin formarea asociațiilor de pacienți. Dacă la circa zece ani după Revoluție nu prea erau asociații de pacienți în România pentru că noi eram obișnuiți să primim totul din sistem, în prezent există asociații și federații de asociații de pacienți, care se implică activ nu doar în informarea pacienților și aparținătorilor, dar și în educația medicală. Ele organizează simpozioane și cursuri chiar pentru personalul medical și participă împreună cu industria farma la elaborarea unor propuneri de îmbunătățire a politicilor de sănătate.    
    Este nevoie ca asociațiile de pacienți să fie puternice și să participe alături de organismele  medicale în modularea activității medicale, pentru că trebuie presat sistemul greoi de sănătate, care încă nu este în stare să rezolve lipsa de acces a pacienților din România la trialuri clinice. În continuare există trialuri care nu au primit aprobarea nici după doi ani de la înregistrarea cererii. Întrucât înrolarea în celelalte țări s-a terminat de mult, acest lucru face ca România să devină neinteresantă pentru sponsorii noilor trialuri clinice și privează pacienții de acces la tratament inovativ prin trial clinic, care este inclus ca linie de tratament în multe ghiduri clinice.
    Pe de altă parte, asociațiile trebuie să educe pacienții să participe la actul medical. Din cauza atacurilor permanente asupra profesioniștilor din sănătate, actul medical a devenit lipsit de încredere, astfel încât simpla menționare a cuvântului „studiu clinic” este considerată imediat experiment pe pacient. Este astfel nevoie de acest parteneriat medic-pacient, care să nu mai fie unidirecțional, dinspre medic către pacient, ci cu participare permanentă dinspre pacient. Platforma de legătură permanentă între asociații și CMMB este o astfel de posibilitate de a susține activitatea asociațiilor de pacienți alături de personalul medical.