Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  ACTUALITATE  »  OPINII

Patul şi alienarea

Viața Medicală
Dr. Al. TRIFAN vineri, 25 martie 2011

    Imaginea, se spunea în creştinismul timpuriu, este mai convingătoare decât raţiunea. De aceea, să privim gravura pe care o reproducem alăturat. Reprezintă un spital medieval, mai precis o sală imensă în care zac, pe paturi, suferinzii neputincioşi. Boala somatică aduce cu sine neputinţă, imposibilitatea de menţinere şi mişcare. Dar, boala psihică, produce ea o neputinţă fizică sau mai degrabă de altă natură? Dacă infirmitatea nu este corporală, atunci de ce paturi? Observaţiei medicilor din spitale nu-i scapă sentimentul de inferioritate pe care-l resimte o persoană în situaţie declivă. (...)

patusialinarea1.JPG    Imaginea, se spunea în creştinismul timpuriu, este mai convingătoare decât raţiunea. De aceea, să privim gravura pe care o reproducem alăturat. Reprezintă un spital medieval, mai precis o sală imensă în care zac, pe paturi, suferinzii neputincioşi. Boala somatică aduce cu sine neputinţă, imposibilitatea de menţinere şi mişcare. Dar, boala psihică, produce ea o neputinţă fizică sau mai degrabă de altă natură? Dacă infirmitatea nu este corporală, atunci de ce paturi? Observaţiei medicilor din spitale nu-i scapă sentimentul de inferioritate pe care-l resimte o persoană în situaţie declivă. Acesta este motivul pentru care Carl Gustav Jung a înlocuit canapeaua lui Freud printr-un fotoliu. Dacă rămânem în domeniile acestor doi medici celebri, găsim explicaţia că boala produce o regresie care face pacientul să caute maternajul. Dar acesta îi este în mai mică măsură oferit de pat decât de psihoterapie. Graham Thornicroft, de la Departamentul de cercetare a serviciilor de sănătate din Institutul londonez de Psihiatrie Kings College, şi Michelle Tansella, de la Departamentul de Medicină şi Sănătate Publică al Universităţii din Verona* analizează – într-un document nepublicat, adresat Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii – diferenţele dintre asistenţa de sănătate mintală din spitale şi cea oferită de ceea ce autorii numesc asistenţa comunitară echilibrată. Thornicroft şi Tansella împart istoricul asistenţei psihiatrice în trei perioade. Prima, cea a spitalului tradiţional, cunoaşte gloria azilului şi este cuprinsă între anii 1880 şi 1950. Cea de a doua se caracterizează prin înţelegerea dezavantajelor pe care le prezintă sutele de paturi din marile construcţii psihiatrice, astfel că numărul acestora a început să fie redus. Concomitent au apărut critici la adresa lor, cea din SUA, mai puţin productivă, a lui Thomas Sasz, dar în special cea din Italia, a lui Franco Basaglia**, prin ale cărui eforturi etice şi doctrinare, numărul de paturi din spitalele de Psihiatrie a fost redus drastic. Detractorii acestei măsuri au ripostat că în acest fel societatea va fi deranjată de mulţi „nebuni“ în libertate. Dar, teoretic cel puţin, lucrurile nu stau aşa deoarece comunitatea nu poate „să arunce pisica moartă“ numai în ograda medicilor. Aceştia sunt chemaţi să trateze, dar şi societatea este obligată, dacă vrea să se protejeze, să nu închidă „à la longue“ alienaţii în spital, ci să-şi creeze propriile metode de intervenţie. De aceea se trece acum la cea de-a treia perioadă, cea a asistenţei comunitare echilibrate.
    Redăm în cele ce urmează două tabele adaptate după Thornicroft şi Tansella cu sistematizarea acestor noţiuni.Tabelul I.JPG, Tabelul II.JPG
    Se profilează trei căi care să suplinească reducerea numărului de paturi azilare. Prima este dezinstituţionalizarea aplicată de Franco Basaglia corelată cu deplasarea echipelor de specialişti la domiciliul bolnavilor. A doua cale este schimbarea tipului de asistenţă rezidenţială prin înlocuirea paturilor cu ocupare îndelungată în instituţii psihiatrice de mari dimensiuni cu asigurarea tratamentului în unităţi de dimensiuni mici. Acestea pot fi secţii de Psihiatrie încluse în spitalele generale sau cu profil de Boli interne ori de Neurologie. Înainte de a cunoaşte datele de literatură care susţin această optică, având justificarea unor condiţii locale, am înfiinţat şi asigurat funcţionarea unei secţii de Psihiatrie incluse în structura unui spital uniprofilat de Medicină internă. Soluţia s-a dovedit viabilă şi economic profitabilă. În aceste secţii altoite pe spitale locale pot fi internate cazuri (tot mai multe) cu diverse forme uşoare de depresie, tulburări de panică şi anxietate generalizată ca şi tulburările de somatizare şi cele hipocondrice. În sfârşit, cea de a treia direcţie ar fi înfiinţarea şi multiplicarea unei reţele de centre de intervenţie în criză***, care ar evita ocuparea unor paturi de spital.
 
 
*G. Thornicroft şi M. Tansella: Balancing comunity-based and hospital-based mental health care, World Psychiatry, vol. I nr. 2, iunie 2002.
**Dezinstituţionalizarea – antidot al contenţiei, „Viaţa medicală“ nr. 2/14 ian. 2011.
***Adio, Psihiatrie „intra-muros“, „Viaţa medicală“ nr. 15/16 aprilie 2010.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.