Acasă » ACTUALITATE » OPINII
Personalitatea anului în sănătate: Health Technology Assessment
Dr. Dragoş DAMIAN
luni, 22 decembrie 2014
Health Technology Assessment (HTA) –
evaluarea tehnologiilor medicale – este un instrument conceput de instituţiile
guvernamentale, foarte la modă în multe ţări din UE, care analizează şi decide
decontarea sau nu din bani publici a serviciilor din sănătate (definiţia
academică arată că este „o politică ce asigură că tehnologiile medicale sunt
utilizate sistematic, transparent, imparţial şi bine articulat“). HTA a apărut în
Europa ca o necesitate de frânare a creşterii costurilor din sistemele sanitare
şi a presiunilor diferiţilor furnizori, care cereau ca orice medicament sau
serviciu de sănătate să fie decontate din bani publici. HTA poate fi descris
drept un compromis ştiinţific între cei care plătesc pentru serviciile medicale
aşteptând ca totul să fie gratuit şi cei care concep politicile publice de sănătate,
care, atunci când nu folosesc sănătatea în scop electoral, realizează că nu vor
avea niciodată bani suficienţi să finanţeze nevoile din domeniu.
Acolo unde HTA funcţionează, adică în Marea
Britanie, Franţa şi Germania, sistemul este „science-based“ – există institute
de referinţă în care lucrează experţi medicali şi economici. Aceştia stabilesc
criterii de includere şi excludere, medicale şi financiare, în şi din aşa-zisele
„liste pozitive“, adică liste de medicamente (în special), bunuri şi servicii
care pot fi decontate din banii contribuabililor. Pentru că a lua o decizie
asupra acestui subiect nu este tocmai uşor, dacă te gândeşti că tratamentul de
ultimă generaţie în hepatită costă cincizeci de mii de euro pe an pentru un
pacient, echivalentul a circa o sută de intervenţii SMURD, care pot să salveze
probabil mai bine de o sută de pacienţi.
A venit momentul să apară şi în România o
astfel procedură de evaluare. Aşa cum era de aşteptat, ea a întârziat doi ani
pentru că puterea şi opoziţia erau invariabil în dezacord despre cum trebuie să
arate, iar cei care nu vroiau ca ea să existe (pentru că poate deveni un
instrument eficient) au combătut-o cu tot arsenalul din dotare.
Apariţia unui sistem HTA în România este într-adevăr
un pas înainte, dacă facem un inventar asupra modului în care au fost concepute
celelalte trei liste pozitive de medicamente. Bunăoară, lista de medicamente
din 2002 conţinea şi medicamente care încă nu fuseseră înregistrate în România.
Lista din 2004 s-a modificat între momentul în care a fost aprobată de guvern şi
cel în care a fost publicată în Monitorul Oficial, ducând la demiterea unui
ministru al sănătăţii. Iar lista apărută în 2008 a fost cauza principală a
haosului financiar din sănătate din perioada 2009–2013, ducând cheltuielile cu
medicamentele de la circa 300 de milioane de euro pe an la mai bine de 1,3
miliarde (cu ce rezultat, s-ar întreba pe bună dreptate unii).
Dar, ca mai toată legislaţia transpusă din
import, HTA în variantă românească este, din păcate, scos din context. În
primul rând, apare mult prea târziu, după ce actualizarea listei din 2008 a
zdruncinat întregul sistem de sănătate. În al doilea rând, paradoxal, apare
mult prea devreme – ţările în care a fost introdus acest sistem cheltuiau la
introducere deja peste 250 de euro per capita pentru medicamente, în vreme ce
România se zbate la sub 70 de euro. În al treilea rând, pare a nu mai fi necesar.
Faptul că orice deficit de finanţare peste nivelul din 2012 este imputat producătorilor
prin infama taxă „clawback“, care se estimează a trece de 25% în 2015, face ca
producătorii să dea practic pe gratis medicamentele. Şi, nu în ultimul rând,
pentru că nu este însoţit de protocoale terapeutice (cine are interes să producă
un protocol când poţi utiliza cel mai scump medicament, iar dacă terapia nu dă
rezultate este de vină tocmai medicamentul?).
Şi totuşi, în ciuda limitărilor, cred că HTA
merita titlul de personalitatea anului în sănătate, asta pentru că a suscitat
cea mai amplă dezbatere publică din sistem, dar şi pentru că a existat curaj
pentru a o pune în aplicare (îmi place să spun că personalitatea ultimilor
cinci ani în sănătate este curajul autorităţilor de a pune în aplicare măsuri
de sustenabilizarea a sistemului).
Atât statisticile, cât şi bunul simţ ne cer
să facem din sănătate un subiect public mult mai amplu dezbătut. Provocările
următorilor cinci ani sunt enorme peste tot în lume. Nu degeaba revista „Time“,
inventatoarea conceptului, a decretat personalitatea anului 2014 „Luptătorul
contra Ebola“.
