După
o lungă perioadă de discreție cvasitotală, în care a avut puține apariții
publice, nu a semnat vreo hotărâre importantă și nici nu a făcut declarații de
intenție care să atragă atenția cuiva, ministrul sănătății a făcut, în sfârșit
o mișcare interesantă. Astfel, la mai bine de două luni de la instalare,
Patriciu-Andrei Achimaș-Cadariu a anunțat – nu direct, ci printr-un secretar de
stat – că Ministerul Sănătății lucrează la un plan național de supraveghere și
control al infecțiilor nosocomiale și monitorizare a utilizării antibioticelor și
a antibioticorezistenței. Un fel de declarație de intenție, care angajează și
nu prea ministerul, anunțând o serie de discuții și consultări despre care știm
doar când vor începe (în următoarele două luni), nu și când se vor finaliza.
Oricum, e mai mult decât nimic și e un pas în direcția bună, chiar dacă unul
exagerat de timid.
Liniștea
ministerială avea să fie tulburată însă de cazurile de sindrom hemolitic uremic
transferate la București din Argeș și din Dolj, dar a fost nevoie de un prim
deces și de încă aproape o săptămână pentru a avea o primă reacție oficială a
ministerului. Reacția ulterioară n-a fost nici ea mai adecvată. Dincolo de
comunicatele zilnice, care numărau cazurile și dădeau asigurări că MS e stăpân
pe situație, măsurile luate au arătat cât de puțin a fost înțeleasă
epidemiologic situația respectivă. S-a ajuns dintr-o dată la cererea de
raportare zilnică obligatorie a tuturor cazurilor de diaree cu deshidratare la
copiii cu vârsta sub cinci ani – și asta deși cele mai multe sunt cauzate de
infecții virale (cu rotavirus și norovirus). O raportare inutilă pentru
supravegherea epidemiologică în contextul dat.
Parcă
încurajați de liniștea ministerială de până la început de februarie, liberalii
au aruncat pe piață proiectul unei legi a prevenției, în care propun, pe scurt,
înființarea unei agenții care să gestioneze un buget de 700 de milioane de euro
și să se afle sub comandă politică. Utilitatea ideii de prevenție în sănătate nu
are nevoie de nicio dezbatere, lucrurile sunt clare. Dar liberalii au
împachetat într-un principiu acceptat de toată lumea o nouă găselniță de a
servi interesele de partid ale cui va avea pâinea și cuțitul. Intenția de a
încerca să utilizeze proiectul de lege ca un argument electoral a fost vădită și
de faptul că lansarea s-a făcut cu mare tam-tam, readucându-i în atenție pe
Eugen Nicolăescu și al său de mult defunct Program de evaluare a stării de
sănătate a populației. PNESSP a fost un fiasco total din punctul de vedere al
sănătății publice și al scopurilor pe care le avea stabilite prin lege. Dincolo
însă de stângăciile în redactarea și promovarea proiectului, sistemul de prevenție
propus de liberali greșește major încercând să facă prevenție cu biciul și nu
cu zăhărelul, deși mai toate studiile din domeniu arată că (mult) mai eficient
e contrariul.
Măsurile
punitive gândite de liberali pentru bolnavii „neascultători“ în ale prevenției
au dat apă la moară social-democraților, care, văzând că întreaga opinie
publică critică demersul, au amenințat că vor ataca proiectul liberal la Curtea
Constituțională, în cazul în care acesta va trece de votul Parlamentului.
Partidul Social Democrat, al cărui mandat la sănătate s-a încheiat cu destule
suspiciuni de incompetență și mușamalizare a dezastrului din sistem în cazul
„Colectiv“, a primit ca pe o mană cerească gafa uriașă a liberalilor.
Coincidență
sau nu, discuția a fost inevitabil deturnată de la discuția despre prevenție
odată cu scandalul declanșat în presă după moartea primului copil cu sindrom
hemolitic uremic. Reacția întârziată și neconvingătoare a Ministerului Sănătății
a fost rapid speculată de același PSD, scăpat de responsabilitatea imediată a
guvernării, fără a putea să pretindă însă că s-ar afla în opoziție. De altfel,
cu puțin efort, PSD își poate convinge partenerii de alianță să i se alăture
într-un demers parlamentar care să sancționeze guvernul condus de Dacian Cioloș.
Pe aceasta au și mizat, probabil, reprezentanții PSD atunci când au amenințat
cu depunerea unei moțiuni simple pe sănătate. Chiar dacă aceasta nu produce
efecte juridice, guvernul de tehnocrați al lui Cioloș s-ar vedea obligat
(moral, cel puțin) să îl demită pe Achimaș-Cadariu de la sănătate și să îi
găsească acestuia un înlocuitor. Decizia nu ar fi atât de dificilă pentru șeful
guvernului, dacă ne gândim că actualul ministru nu a fost prima sa opțiune.
Nici măcar a doua, dacă ne amintim de gafa sa de a propune un rezident pentru
această funcție. În plus, unele opțiuni indisponibile în noiembrie, la
alcătuirea guvernului, sunt acum într-o poziție mai interesantă, din care ar
putea accepta portofoliul dacă oferta este făcută cu mult tact.
Toate
tensiunile de până acum par însă să se fi rezolvat săptămâna aceasta. Într-o
interesantă răsturnare de situație, PSD a anunțat că renunță la moțiune, ba
chiar mai mult, că oferă serviciile celor trei „corifei” pe care îi are în
sănătate (Bănicioiu, Popa și Buicu) pentru consilierea actualului ministru.
Fără doar și poate că Achimaș-Cadariu va avea nevoie de sfaturile venite de la
un chirurg, un stomatolog și un fost manager de spital, pentru a stăvili
cazurile de sindrom hemolitic uremic la sugarii din sudul țării.
Coincidență
sau nu, anunțul făcut de PSD a coincis cu un alt anunț, făcut de data aceasta
chiar de actualul ministru al sănătății. Oarecum intempestiv, acesta a profitat
de prezența Zsuzsannei Jakab, directorul OMS Europa, în vizită la București
pentru a semna acordul bianual de cooperare dintre Organizația mondială a
sănătății și țara noastră. Astfel, cumva pe nepusă masă, Patriciu-Andrei Achimaș-Cadariu
a lansat, în cadrul unui eveniment organizat de Administrația Prezidențială, un
plan multianual integrat de promovare a sănătății și educației pentru sănătate.
Anunțul este aproape la fel de vag ca acela despre planul de combatere a infecțiilor
nosocomiale, dacă nu chiar mai vag, și nu a fost precedat, așa cum se obișnuiește,
de lansarea spre dezbatere a ideilor propuse – fie și măcar cu zece minute
înainte de anunțul intempestiv. Ideea pe care ministrul o lansează nu este cu
nimic revoluționară. Toți specialiștii în organizarea sistemului și în sănătate
publică au cerut un astfel de plan, dar niciun politician nu a găsit de cuviință
să asculte. În schimb, lansarea ei acum face ca proiectul de lege propus de
liberali să pară îngust, interesat și cel puțin miop. Dacă au un minim simț
politic, aflându-ne deja în prag de alegeri, liderii liberali își vor retrage
proiectul.
Este
posibil ca Achimaș-Cadariu să fi primit doar un răgaz în fruntea Ministerului
Sănătății, înainte ca PSD să își aducă aminte de moțiune și să o și depună.
Poate că îl va folosi pentru a finaliza un foarte discret demers de comasare și
reorganizare a unor instituții care îi sunt subordonate. Dar, cu orice înțelegeri
se vor mai face în culise, senzația este că asistăm la un desen animat.
Indiferent cât de ingenios și de simpatic vrea să fie Wile E. Coyote, finalul e
inevitabil același. Să sperăm însă că măcar povestea va fi una suficient de
captivantă.
