Corpul medical este într-un proces dinamic, cu o evoluţie condiţionată de calitatea formării profesionale, de numărul de specialiști care intră în profesie și de raportul dintre numărul de medici și numărul de cetăţeni din comunitatea de referinţă. La ora actuală avem o „supraproducţie” de medici stomatologi, dacă luăm în considerare rata de pierderi naturale de resurse umane (pensionări, decese, emigrări etc.). În fiecare an, numărul de absolvenţi este mai mare cu aproximativ 300% decât rata de pierderi naturale. În acest moment, situaţia este încă echilibrată, având în vedere că numărul de locuitori pentru un medic stomatolog este de 950, dar se mai poate îmbunătăţi pe parcursul câtorva ani. Când vom depăși pragul de echilibru, atractivitatea pentru profesie va scădea drastic și vom avea o situaţie comparabilă cu ceea ce se întâmplă acum la facultăţile de farmacie.

        În ceea ce privește cabinetele de stomatologie, situaţia de peste zece ani va fi cu totul alta decât în prezent. Concentrarea de capital și imixtiunea cu promovarea unor interese, din partea autorităţilor, în organizarea și autorizarea cabinetelor medicale dentare vor aduce schimbări importante. Fenomenul va fi diferenţiat ca intensitate între mediul urban și cel rural, între zonele dezvoltate economic și regiunile defavorizate. Pe de altă parte, modul brutal impus de producători și distribuitori prin care sunt implementate tehnologii noi în domeniu va duce la diferenţe majore între ofertele de servicii stomatologice.

Factorul socio-economic, cu impact major

        Actele normative care reglementează activitatea din medicina dentară vor rămâne în mare parte constante. Caracterul privat al practicii stomatologice se va menţine și chiar se va accentua. Infuzia masivă de capital în medicina dentară este deja semnalată. Stomatologia devine tot mai atractivă pentru mediul de afaceri.

        În ceea ce privește sistemul de asigurări sociale de sănătate, o abordare mai realistă și echitabilă ar trebui să o vedem cât mai curând. Îmbunătăţiri majore sunt puţin probabile, dar modul ferm de gestionare a acestei probleme de autoritatea profesională de drept public și solidaritatea medicilor stomatologi în susţinerea acestei cauze pot grăbi considerabil o astfel de reformă. Cetăţenii plătitori de asigurări de sănătate nu pot fi desconsideraţi la infinit de decidenţii politici în ceea ce privește accesibilitatea la servicii medicale de stomatologie.

        Condiţionările de ordin social și financiar sunt de impact major pentru practica stomatologică. Gradul de afectare a populaţiei prin boli stomatologice, în principal caria dentară și consecinţele acesteia, este catastrofal în România și se va menţine mult timp așa, în lipsa unor programe naţionale de promovare a sănătăţii orale prin activităţi complexe de prevenţie. Din acest punct de vedere, nevoia de îngrijiri stomatologice este și se va menţine foarte mare cel puţin o generaţie la nivelul populaţiei din România.

Puterea de cumpărare vs. nevoia de îngrijiri

        Această nevoie majoră de tratamente stomatologice este și va fi încă mult timp menţinută și din cauza creșterii lente a veniturilor populaţiei. La o finanţare publică care alocă prin asigurările de sănătate în medie doar vreo 5 lei pe cap de locuitor pe an pentru tratamente stomatologice, consumatorii de servicii vor fi nevoiţi să-și plătească în continuare din resurse proprii toate tratamentele. Puterea de cumpărare de servicii medicale a cetăţenilor români va crește foarte lent, în timp ce nevoia de îngrijiri medicale va crește mult mai repede. Asistenţa medicală transfrontalieră își va reveni și chiar va crește la valori semnificative după eliminarea restricţiilor de circulaţie impuse de pandemie.

      Avem suficiente elemente pe baza cărora să putem estima cu o probabilitate foarte mare direcţia în care va merge practica stomatologică. Pentru medicii tineri, viitorul va aduce noi provocări, dar dinamismul, energia și spiritul antreprenorial pe care le-au demonstrat și până acum sunt o garanţie a succesului. Stomatologia a arătat și în ultimul an și jumătate că se descurcă în condiţii grele mult mai bine decât furnizorii de servicii medicale din sectorul bugetar, fapt demonstrat și de dezastrele care se succed în ritm îngrijorător în spitalele din România.