Știu, pare devreme ca în anul cinci
să începi să înveți pentru rezidențiat, mai ales că încă nu
sunteți „copți” și trecuți prin toate materiile, dar să
lăsăm asta deoparte. Grilele de la examen îți verifică doar
capacitatea de memorare și mai puțin modul de a gândi clinic, așa
că nu vă bateți capul foarte mult cu această dilemă. Un al
doilea motiv pentru care este bine să începeți să învățați
din anul cinci este că, evident, timpul este foarte scurt. Aparent
aveți în față doi ani, dar timpul efectiv de învățat este de
fapt mult mai redus. Gândiți-vă că, vrând-nevrând, veți pierde
timp cu transportul prin oraș la diferitele stagii, apoi cu
învățatul pentru examenele respective, se mai pierde timp și cu
vacanțele, căci asta e, suntem oameni.
Să nu vă aud
cu gândirea:
lasă că am timp. Niciodată
nu aveți destul timp, credeți-mă! Sentimentul de presiune nu este
evident în anul cinci. Din anul șase încep să apară încet-încet
grijile: lucrarea de licență, apoi examenul de licență, apoi la
două luni după acesta vine și examenul de rezidențiat. Dacă vrei
să faci o treabă serioasă, timpul este insuficient pentru toate.
Puteți fi siguri că cei care își doresc să ia neapărat un
punctaj mare pentru specialitatea pe care o visează, învață încă
de pe acum, fiindcă este singurul mod în care își vor îndeplini
visul.
Nepăsători
sau mincinoși?
Nu vă luați după colegii care spun
că nu învață, sau că se vor apuca din anul șase, sau că nu au
timp. Excluzându-i pe cei cu o memorie fantastică, restul sunt ori
sunt nepăsători și sinceri – ceea ce nu vă ajută – ori mint
ca să vă determine pe voi să fiți relaxați. Eu aveam niște
colegi care se dădeau mereu de ceasul morții la examen că nu au
făcut nimic, că îl vor pica. Pe moment, ce să zic, îi credeam.
Și nu știu cum se făcea că mereu luau nota 10. Adică ok, înțeleg
că nu prea știi ce ai făcut în sensul că iei 9 sau 10, sau iei 8
sau 9, sau între 4 și 5 – acolo chiar sunt emoții! Însă în
rest îți poți estima nota, nu poți să nu faci o diferență în
munca ta între 4 și 10, să fim serioși! Genul ăsta de oameni nu
trebuie niciodată crezuți. Plus că pe măsură ce se apropie
examenele, inclusiv licența, o să aveți o grămadă de emoții
care vă vor afecta capacitatea de învățare. Iar dacă nu sunteți
antrenați în a memora, o să aveți nevoie de o perioadă bună să
ajungeți la performanțele colegilor obișnuiți cu „toceala“.
Nu începeți
nici cu scuzele din categoria: Nu
mă apuc să învăț, fiindcă se schimbă materia și învăț
degeaba! Credeți-mă
din nou pe cuvânt – chiar dacă se schimbă bibliografia, medicina
rămâne aceeași. Se schimbă autorii, nu și constantele bioumorale
sau anatomia, farmacologia, semnele și simptomele diferitelor boli.
Așadar, nu evitați să vă suflecați mânecile și să vă apucați
de treabă!
Pe lângă un
program de învățat, aveți nevoie și de suportul psihic pentru a
nu renunța.
Ștefan, dar tu ai făcut ceea ce ne sfătuiești pe noi? Ei
bine, nu, sau mai bine-zis, nu de prima dată. Am dat rezidențiatul
de două ori. Prima dată nu am învățat nimic fiindcă nu îmi
păsa, eram fericit cu viața mea și jobul de atunci și nu am
alocat timp învățăturii. Am luat 500 și ceva de puncte și am
bifat răspunsurile din amintiri și corelații logice. Îmi pare rău
doar de banii dați pe taxa de examen. A două oară însă, ei bine,
atunci am învățat opt luni încontinuu. Nu am avut decât șapte
zile vacanță de vară, la mare. Însă eram atât de prins cu grija
examenului, încât a fost o vacanță „pe pilot automat”, în
care eram cu mintea acasă și nu voiam decât să mă întorc mai
repede și să continui învățatul. Vedeam care era „marele
premiu“ și nu mă bucuram la micile recompense. Dacă nu aș fi
fost pasionat de bani și de jobul din acei ani de facultate, aș fi
urmat programul de mai sus, începând cu anul cinci. De fapt,
colegii mei de succes, care au luat rezidențiatul din prima și în
specialitățile dorite, așa au făcut.
De
ce să înveți în ritm constant
Să presupunem
că investești timpul și energia necesare pentru a învăța o
pagină pe zi dintr-un tratat. La zece zile vei avea zece pagini
învățate (atenție, mă refer la învățatul pentru a înțelege
despre ce este vorba, nu sprintul de a reține cât mai multe noțiuni
și de a le pierde rapid după examen). Un fleac, un student
medicinist cu memorie bună și obișnuit să tocească te poate
ajunge din urmă în jumătate de zi. Îți vine să renunți deja,
pare o idee proastă asta cu o pagină pe zi, nu? Însă dacă
perseverezi, peste încă 20 de zile, la finalul unei luni, vei avea
30 de pagini învățate. Același student medicinist cu memorie
bună, după o zi de efort serios, s-ar putea să te ajungă din
urmă. Dar dacă menții ritmul de o pagină pe zi încă o lună,
vei avea 60 de pagini învățate. Mai poate medicinistul talentat să
te ajungă din urmă într-o singură zi? Nu prea. Iar după un an
vei avea deja 365 de pagini învățate. Deja ești greu de prins din
urmă! Efortul minim zilnic ajunge să însemne ceva dacă este
consistent și consecvent. Efectul de „dobândă” devine astfel
real, însă pentru asta trebuie să vă autoeducați și dezvoltați
cele două calități menționate anterior (disciplina și
perseverența). La ritmul de o pagină pe zi din materia de
rezidențiat, dacă începi să înveți din anul trei, în trei ani
vei avea 1095 de pagini învățate. E cam puțin. Dar la două
pagini pe zi, ajungi la 2.200, nu e rău deloc! Așa că nu vă mai
agățați de argumente de tipul: dar
Cutare are o memorie fantastică, e supertalentat, reține
instantaneu! O
fi, nu zic că nu. Dar voi puteți face ceva care nu necesită un
talent aparte, ci doar muncă simplă, dar consecventă și
consistentă. În timp, veți fi mai mult decât mulțumiți de
rezultate.
Nu
scuzele ne fac deosebiți
Mai există
partea cu scuzele, preferata mea: Da,
dar eu am probleme, nu pot face asta zilnic, trebuie să mă ocup de
nu știu ce, trebuie să fac nu știu ce lucru.
Nimănui nu îi pasă de scuzele mele sau ale tale. Scuze avem cu
toții. Rezultatele sunt cele care ne fac deosebiți în ochii altora
și în viețile noastre. Unii dintre voi vor înțelege să nu mai
învețe așa de bine la stagii, fiindcă trebuie să se concentreze
pe rezidențiat. Dacă nu sunteți în categoria „învăț pentru
bursă, căci de ea depinde viața mea” sau în categoria „dacă
nu termin facultatea cu media 10,00, mă arunc de pe bloc”, atunci
notele, și implicit media finală, nu contează. Cel mai trist este
că majoritatea studenților își spun „nu învăț pentru stagiu
fiindcă mă ocup de rezidențiat“, iar când trebuie să învețe
pentru rezidențiat, o lasă complet baltă. Asta este de departe cea
mai proastă idee. Nu vreau să îmi sară nimeni în cap pentru că
încurajez studenții să nu învețe. Ce vreau să înțelegeți
este că trebuie să aveți în vedere obiectivele cu adevărat
importante. Iar fără un rezidențiat luat, nu veți merge mai
departe în profesie (în România).
Dacă nu v-ați
mai făcut niciodată un plan de învățat, nu-i nimic. Întotdeauna
trebuie să începeți cu întrebarea: Cât
timp mai am?
În acest fel vă stabiliți un termen limită (deadline)
la care să terminați de învățat materia. Dacă nu vi-l stabiliți
voi, vi-l stabilește oricum Ministerul Sănătății când anunță
data examenului, undeva la finalul lunii noiembrie. Apoi trebuie să
răspundeți la întrebarea: Câtă
materie am de învățat?
Vă strângeți la un loc toate materialele necesare și faceți pe
hârtie un calcul al numărului de pagini. Apoi împărțiți numărul
de pagini la numărul de zile rămase. Cu cât timpul va fi mai
scurt, cu atât vor fi mai multe pagini, ceea ce evident, e de rău.
De aceea și insist să nu ajungeți în criză de timp. După ce ați
lămurit și asta, notați-vă în calendar obiectivul de bifat
zilnic, de exemplu „trei pagini pentru rezi”. Viața e plină de
momente neprevăzute și timpul vă poate fi oricând răpit cu tot
felul de evenimente, așa că prima grijă pe ziua respectivă
trebuie să fie asta, învățarea celor trei pagini. Și învățați
pentru a înțelege înainte de toate, apoi memorați lucrurile care
chiar nu pot fi înțelese. Întotdeauna vor fi scuze prezente de
tipul: dar
acum trebuie să mă ocup de stagiul nu știu care.
De acord, ocupă-te, nu ai nevoie de restanțe. Însă acel stagiu nu
îți va decide soarta când vei fi singur în fața grilelor, în
dimineața aceea de duminică din noiembrie, când punctajul tău va
însemna alegerea specialității dorite sau șansa de a alege prin
resturile lăsate de alții. O faci tot pentru tine: notițe,
lămuriri, formule mnemotehnice, orice funcționează pentru tine. Pe
parcurs vei mai uita din noțiuni, nu e nimic, le vei repeta.
Un alt pas important este să vă
gândiți sub ce formă puteți fi întrebat diverse amănunte din
materie. Încercați să vă faceți și voi astfel de întrebări:
dacă ați fi în comisia de rezidențiat, ce fel de grile ați face
din materie? Să nu credeți că cei care fac grilele sunt mai isteți
decât voi. E suficient să se uite pe text, să aleagă un paragraf
care li se pare important (ceea ce trebuie să învățați și voi
să identificați) și apoi să îl formuleze ca o întrebare. De
asemenea, este important să nu treceți peste noțiuni care nu vă
sunt clare, să nu săriți cuvinte despre care nu știți ce
înseamnă, cu scuze de tipul „sunt obosit” sau „m-am săturat
de prostia asta”. Dezobișnuiți-vă să mai gândiți așa, este
în detrimentul vostru.
