Acelaș cod spune că „Farmacistul trebuie să își exercite profesiunea exclusiv în respect faţă de viaţă și faţă de persoana umană, binele fiecărui pacient și interesul sănătăţii publice trebuind să primeze în orice activitate profesională a farmacistului”.

        Practic, indiferent de persoana care li se adresează, indiferent de rasă, naţionalitate, sex, cetăţenie, orientare sexuală, persoanele care profesează ca farmacist vor trebui să dovedească respect faţă de cei care le solicită serviciile.

        De asemenea, este interzis ca un farmacist să prejudicieze un coleg, fiind obligatoriu ca aceștia să respecte întregul corp profesional. Prejudicierea poate avea loc fie prin acte care conduc la denigrarea unui alt farmacist, fie prin acţiuni directe care pot pune la îndoială pregătirea și priceperea unui farmacist.

        Asemănător persoanelor care alcătuiesc corpul medical, farmaciștii sunt independenţi în realizarea actului profesional. Ei au dreptul să decidă, în funcţie de cunoștinţele deţinute, ce să le recomande celor care le solicită ajutor. În sprijinul acestei idei vine chiar art. 10 alin. (3): „Farmacistul nu trebuie să accepte niciun fel de constrângere financiară, comercială, tehnică, morală sau de orice altă natură, care ar aduce atingere independenţei sale în actul profesional, în special cu ocazia încheierii de contracte, convenţii sau alte înţelegeri cu obiect profesional”. Așadar, farmaciștii pot apela la forţa coercitivă a statului dacă se află într-o situaţie dintre cele descrise mai sus. În plus, dacă se lasă „cumpărat”, profesionistul este pasibil de a fi sancţionat.

        De asemenea, Codul deontologic stipulează faptul că farmacistul este obligat să-și menţină cunoștinţele actualizate cu studiile recente, astfel încât actul profesional pe care îl exercită să fie în conformitate cu standardele impuse. În plus, potrivit art. 13 alin. (3), „înainte de a ocupa un post sau o funcţie, farmacistul trebuie să se asigure că are experienţa, cunoștinţele și competenţele necesare pentru îndeplinirea corectă a atribuţiilor în acel post sau în acea funcţie”.

        Totuși, pentru ca această dispoziţie să își găsească o aplicare pe măsură, ar trebui ca angajatorii să ofere detalii corespunzătoare în privinţa locului de muncă pe care îl oferă, fapt care, de multe ori, știm cu toţii că nu este în totalitate respectat.