Asociația Medicală Română pentru
Plasmafereză, Corpul Medicilor Experți de Asigurări și editura ETNA au
organizat, la 11 august, un Simpozion medical găzduit de Spitalul Universitar
de Urgență București. Stresul profesional și sindromul de burnout în rândul
cadrelor medicale a fost unul din principalele subiecte ale simpozionului.
Stresul are mecanisme de acțiune la nivel fiziologic, emoțional, cognitiv și
comportamental, antrenând ansamblul funcțional al unei persoane. Profesiile din
domeniul sănătății sunt printre cele mai expuse stresului profesional. Factorii
care contribuie la gradul mare de stres sunt în primul rând legați de
condițiile speciale de lucru: presiunea de a nu face greșeli, de a fi perfect,
presiunea de a lua decizii cu impact asupra sănătății sau chiar vieții
bolnavului, implicarea emoțională prelungită cu expunerea la emoțiile
pacienților și ale aparținătorilor, numărul mare de cazuri, orarul prelungit,
gărzile și munca de noapte. Dacă stresorii acționează prelungit, perioadele de
refacere sunt insuficiente, iar persoana are un grad de vulnerabilitate, se
poate instala epuizarea profesională, cunoscută și ca sindromul de burnout.
Despre identificarea semnelor ce indică trecerea de la stres la epuizare
profesională a vorbit dr. Andreia Vasilescu, medic psihiatru. Performanța
profesională poate fi afectată negativ de stres. Dacă stresorul persistă în
timp, sindromul general de adaptare trece prin trei faze: alarmă, rezistență și
epuizare. Atunci când presiunea crește, inițial se stimulează dopamina și
performanța crește. Dacă însă stresorul continuă să acționeze pe termen lung,
se instalează faza de epuizare, în care performanța profesională scade, apar
probleme de sănătate și căderi nervoase.
Sindromul de burnout poate fi identificat
prin trei componente: senzația de epuizare emoțională, cu scăderea
entuziasmului legat de locul de muncă, dispare capacitatea de implicare, de
participare afectivă, apare cinismul, iar eficiența profesională scade. Deși
instalarea sindromului de burnout poate avea implicații dramatice în acest
domeniu, personalul medical primește foarte puțin ajutor în acest sens. Dr.
Andreia Vasilescu a vorbit despre o serie de metode de prevenție, menite să
acționeze înainte de instalarea epuizării, „când lucrurile sunt încă
reversibile”. Aceste metode includ schimbări de stil de viață și de
mentalitate, exercițiul fizic, practicarea unui hobby, tehnici de gestiune a
stresului, de relaxare sau de meditație. Despre acestea din urmă a vorbit mai
mult și Ana Maria Țaga, psiholog. Aceasta a prezentat o serie de soluții de
relaxare, de control al respirației, dar și diverse tehnici de meditație și de
autosugestie. Vorbitoarea a supralicitat însă efectul terapeutic al acestor
tehnici, pe care le-a prezentat drept „metode fundamentate științific,
verificate experimental și clinic”. Despre practicarea concentrării și
meditației sub forma imageriei mentale dirijate, Ana Maria Țaga spune că duce
la „autotransformare și vindecare”. Nu știu dacă aceste afirmații ar trece
testul medicinii bazate pe dovezi, cum pretinde vorbitoarea, însă prezentarea
sa a fost bine primită de participanții la simpozion.
Mai ancorată în realitate și în limitele
discursului științific a fost prezentarea susținută de conf. dr. Manole
Cojocaru, care, tot legat de sindromul de burnout, a prezentat o lucrare despre
„necesarul nutrițional al personalului medical de compensare a stresului
profesional”. Vorbitorul a pledat pentru consumul de „mâncare vie”, de alimente
proaspete, ouă, proteine din carne de proveniență organică, legume verzi și
fructe de pădure în proporții adecvate. S-a vorbit, de asemenea, despre
evitarea alcoolului, a alimentelor puternic procesate, a mezelurilor, a
zahărului rafinat sau nerafinat. Conf. dr. Manole Cojocaru susține că educația
alimentară ar sprijini performanța în rândul personalului medical și ar
compensa, măcar parțial, stresul profesional resimțit de aceștia. Se poate
argumenta însă că sfaturile și indicațiile de nutriție prezentate de acesta ar
trebui respectate de toți cei care își doresc să se alimenteze sănătos, nu doar
de medici.
Despre surmenajul aparatului locomotor la
personalul medical a vorbit dr. Simona Liana Soare. Lucrarea sa a detaliat
principalele probleme osteomusculoarticulare cu care personalul medical se
poate confrunta și care se încadrează în categoria bolilor profesionale:
tendinite, sinovite etc. Odată declanșate, aceste afecțiuni pot fi agravate de
condițiile în care personalul medical își desfășoară activitatea. De aceea,
este important ca medicii să declare aceste afecțiuni atunci când apar. Astfel,
ele se înregistrează și pot fi luate măsuri pentru ameliorarea incidenței lor.
Despre protecția muncii în unitățile
medicale a vorbit dr. Ioana Soare, președinta simpozionului, medic primar
expertiză medicală și evaluarea capacității de muncă. Accidentul de muncă
reprezintă vătămarea violentă a organismului sau intoxicația acută care au loc
la serviciu sau în timpul îndeplinirii îndatoririlor de serviciu și care
provoacă incapacitate temporară de muncă de cel puțin trei zile, explică
aceasta. Dacă persoana vine la serviciu ulterior accidentului, nu este
considerat accident de muncă. De asemenea, accidentul care se petrece pe drumul
obișnuit spre și de la serviciu spre domiciliu, în decurs de 90 de minute, este
asimilat accidentului de muncă. Bolile profesionale sunt cauzate de factori
nocivi fizici, chimici, biologici sau psihosociali caracteristici locului de
muncă, precum și de suprasolicitarea organismului în timpul muncii – în această
categorie intră și sindromul de burnout. Este important de știut că orice
eveniment sau accident, susceptibil de a fi considerat accident de muncă,
trebuie declarat și înregistrat. În cazul medicilor, infecția cu HIV sau HVC
(virus hepatic C) nu poate fi considerată boală profesională dacă medicul nu a
declarat anterior accidentul care a produs infectarea, a explicat vorbitoarea.
Pentru diminuarea riscului de contaminare în rândul personalului medical,
trebuie respectate o serie de reguli. Personalul medical trebuie să poarte în
permanență mănuși de protecție, halat, ochelari și mască. Dr. Ioana Soare
atrage atenția că cei mai mulți medici nu poartă încălțăminte corespunzătoare.
Personalul medical ar trebui să poarte pantofi (nu papuci) cu talpă de cauciuc,
care să prevină atât alunecarea, cât și electrocutarea. Recomandă, de asemenea,
ca personalul sanitar să nu mănânce și să nu bea nimic în clinică sau pe
secție, ci doar în locuri special amenajate – cantină, bufet. Dacă acest lucru
nu este posibil, mâinile, dar și fața și mai ales buzele ar trebui dezinfectate
pentru a preveni riscul de infectare cu picături
Flügge.
O altă temă a simpozionului a vizat
proprietatea intelectuală și drepturile de autor – pentru autorii de articole
medicale. Despre acest subiect au vorbit Sorin Sove Suciu, jurist, și Dan
Predescu, fost consilier la Organizația Română pentru Drepturile Autorilor
(ORDA). Legislația privind drepturile de autor, drepturile conexe și drepturile
individuale a evoluat foarte mult, iar datele prezentate sunt foarte tehnice,
greu de înțeles pentru o persoană fără studii în domeniu. Sorin Sove Suciu a
vorbit despre necesitatea protejării autorilor prin oferirea de servicii de
sprijin, consiliere și reprezentare. În zonele „civilizate” ale lumii,
argumentează vorbitorul, există o gamă de profesii în această zonă de
activități: agentul literar, impresarul, expertul în comunicare și relații
publice – toți aceștia lucrează împreună cu editorul la succesul produselor
culturale și editoriale. Se profesionalizează astfel serviciile de
reprezentare, iar banii pentru acestea sunt obținuți de la editori, nu de la
autori, un detaliu foarte important. România a rămas în urmă la acest capitol,
deși impresarii din fotbal și alte sporturi sunt deja celebri. În CAEN
(Clasificarea Activităților din Economia Națională), există în prezent doar un
cod marginal pentru activități de intermediere de texte – 7490. În COR
(Clasificarea Ocupațiilor din România), figurează ocupația de „agent literar”,
având codul 333902, însă aceasta nu are un standard ocupațional elaborat și
aprobat. De asemenea, în România există în prezent doar patru agenții literare,
care fie nu lucrează cu autori români, fie nu lucrează deloc, fiind doar
listate. În final, vorbitorul a pledat pentru dezvoltarea comunicării și
colaborării între autori și organizarea acestora în grupuri de lucru pentru a
putea lupta și apăra în mod adecvat interesele lor comune.
Din păcate, prezentarea susținută de Dan
Predescu, fost consilier ORDA, nu a fost la fel de interesantă sau utilă pentru
autorii de articole științifice sau medicale prezenți în sală. Discursul său a
fost mai mult o lectură urmată de comentarii asupra legislației în vigoare,
fără a selecta informațiile care ar fi fost relevante sau utile pentru
publicul-țintă, personalul medical.
