Reformele sistemului sanitar din ultimele decenii nu au reuşit să îmbunătăţească semnificativ starea de sănătate a populaţiei. Portretul ministrului ideal, principiile moderne de organizare a sistemului şi etapele programului de reformare a acestuia sunt descrise în articolul semnat de dr. Mircea Olteanu, preşedintele Asociaţiei Spitalelor din România.

"> Program de acţiune pentru ieşirea din criză - Viața Medicală
OPINII

Program de acţiune pentru ieşirea din criză

de Dr. Mircea OLTEANU - ian. 9 2013
Program de acţiune pentru ieşirea din criză

Reformele sistemului sanitar din ultimele decenii nu au reuşit să îmbunătăţească semnificativ starea de sănătate a populaţiei. Portretul ministrului ideal, principiile moderne de organizare a sistemului şi etapele programului de reformare a acestuia sunt descrise în articolul semnat de dr. Mircea Olteanu, preşedintele Asociaţiei Spitalelor din România.

   În pofida „reformelor“ din ultimii 22 de ani, sistemul nostru sanitar se află în criză profundă, situaţie ilustrată de numeroşi indicatori precum speranţa de viaţă, mortalitatea evitabilă, mortalitatea infantilă etc. Este evident că toate reformele s-au concentrat pe unele componente şi nu au vizat întregul sistem. Multe au copiat „modele“ din alte ţări, neţinând seama de faptul că erau rupte dintr-un context socio-economic şi cultural complet diferit de cel din ţara noastră.
   Consider că noul guvern poate soluţiona criza profundă din sistem dacă va exista voinţă politică, care le-a lipsit guvernelor precedente. Există soluţii viabile pentru ieşirea din criză, furnizate de organizaţii internaţionale – Comisia Europeană, Organizaţia Mondială a Sănătăţii, Banca Mondială, Fondul Monetar Internaţional, Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică etc. – aplicate cu succes în numeroase ţări, chiar în condiţiile crizei economice actuale. Aplicarea conceptelor moderne de politică sanitară şi guvernare a sistemului sanitar în România poate avea efecte profunde într-un termen relativ scurt, ducând la o reformă reală. Conceptul de „bună guvernare“ şi stewardship al sistemului sanitar a fost prezentat în Raportul OMS din 2000 şi a fost dezvoltat progresiv şi implementat în majoritatea statelor. În 2001, a apărut un important raport al Institutului de Medicină din Washington – „Crossing the quality chasm“, care a fundamentat faptul că, pentru creşterea performanţelor, este necesară restructurarea întregului sistem, conform unor reguli noi, de transformare a sistemului vechi, considerat „reactiv“, într-unul „proactiv“. Ulterior, acest concept a fost aprofundat, introducându-se „gândirea de sistem“, iar acum, în toate ţările, este intitulat „systemness“ şi aplicat în programele de creştere a performanţelor.
   Perfecţionarea sistemului de guvernare a continuat, iar recent OMS a publicat raportul „Governance for Health in the 21st Century“, care face trecerea de la „buna guvernare“ la „guvernarea inteligentă“. Acest concept implică nu numai ministerul sănătăţii, ci şi alte ministere: finanţe, educaţie, muncă, mediu, agricultură etc.
   S-a constatat că implementarea soluţiilor pentru creşterea performanţelor sistemului de sănătate se poate face numai dacă există un minister al sănătăţii puternic, pentru un sistem de sănătate puternic, condus de un ministru cu competenţe deosebite. După 2001, a avut loc o dezbatere internaţională, la care au participat numeroşi experţi şi instituţii specializate, precum şi miniştri ai sănătăţii, care au sintetizat calităţile unui bun ministru al sănătăţii („ministrul ideal“). A urmat publicarea unor studii privind structura ministerului sănătăţii şi evaluarea capacităţii organizatorice a acestuia pentru a guverna sistemul de sănătate. Printre primele ţări care au făcut acest lucru s-au numărat Marea Britanie (în 2007) şi SUA (în 2008), dar restructurarea s-a făcut şi în alte state, după recomandările institutelor de specialitate ale Băncii Mondiale şi FMI.
   Conceptul de guvernare a sistemului de sănătate şi a componentelor sale a constituit subiectul unor cercetări ample realizate de organizaţii şi institute de specialitate, care au dus la o implementare pe scară largă a conceptului şi adaptarea lui la componentele sistemului de sănătate. Recent, Observatorul European a publicat volumul „Governing Public Hospitals“, iar studiile privind guvernarea clinică publicate în ultimul deceniu sunt numeroase.
   Complexitatea procesului de guvernare inteligentă justifică necesitatea unor structuri organizatorice capabile să implementeze acest concept atât la nivelul ministerului sănătăţii, cât şi al altor structuri de reglementare. Problema complexităţii guvernării este amplificată şi de faptul că majoritatea ţărilor au un sistem de sănătate mixt (public şi privat), cum se întâmplă şi în ţara noastră. Guvernarea sistemelor mixte a constituit subiectul unor studii publicate în ultimii trei ani, care oferă soluţii pentru ca performanţele sistemelor să nu fie afectate negativ. Într-un articol publicat de OMS în 2009 (autor: Sania Nishtar) se recomandă măsuri pentru evitarea efectelor „sindromului sistemelor mixte“, care poate afecta calitatea serviciilor publice şi echitatea.
   O componentă importantă a guvernării o constituie sănătatea publică care, prin cele 11 funcţii esenţiale (v. caseta), poate aduce o contribuţie majoră la creşterea performanţelor sistemului. Conţinutul fiecărei funcţii şi indicatorii de evaluare sunt clar precizate. De asemenea, s-au elaborat indicatori ai calităţii serviciilor de sănătate publică, precum şi standarde de acreditare a acestor servicii. Importanţa sănătăţii publice este subliniată şi de faptul că furnizarea serviciilor medicale trebuie făcută din această perspectivă pentru scăderea mortalităţii evitabile şi asigurarea continuităţii îngrijirilor în toate componentele sistemului (integrarea sistemului).
   Am insistat asupra importanţei sănătăţii publice deoarece una din calităţile ministrului sănătăţii, menţionată în numeroase publicaţii, este înţelegerea impactului serviciilor medicale asupra sănătăţii publice şi a rolului multiplilor determinanţi ai stării de sănătate. Alte calităţi ale unui bun ministru ar fi: să formuleze o politică sanitară bazată pe dovezi; să aibă o gândire de sistem şi să înţeleagă că performanţa sistemului este rezultatul interacţiunii dintre toate componentele acestuia; să aibă noţiuni fundamentale de economie sanitară şi, eventual, să creeze în cadrul ministerului o structură cu aceste atribuţii; să înţeleagă şi să aplice sistemele de măsuri şi structuri recomandate pentru asigurarea calităţii şi siguranţei îngrijirilor medicale; să înţeleagă şi să convingă structurile guvernamentale de decizie că banii cheltuiţi pentru sănătate constituie o investiţie în dezvoltarea economică şi socială a ţării; să înţeleagă că sănătatea constituie o prioritate absolută, având cea mai importantă contribuţie la bunăstarea unei naţiuni, iar obiectivul sistemului de sănătate este să dea ani vieţii şi viaţă anilor (este demonstrat faptul că există o relaţie directă între sănătate şi fericire); să cunoască şi să aplice „managementul cunoaşterii“ (cu toate variantele sale) – noua revoluţie în management, care poate oferi soluţii practice bazate pe dovezi pentru toate problemele sistemului de sănătate. Menţionez că în structura multor ministere ale sănătăţii există o direcţie de management al cunoaşterii, iar în spitale – un director de management al cunoaşterii.
   Finanţarea constituie una din cele patru funcţii majore ale sistemelor de sănătate, iar raportul OMS din 2010 este construit pe găsirea unor soluţii care să permită o acoperire universală a serviciilor medicale, considerând sănătatea ca un drept al omului. Obiectivele politicii financiare ar trebui să fie: protecţia universală împotriva riscului financiar cauzat de boală; distribuţia echitabilă a serviciilor medicale; transparenţa şi responsabilitatea sistemului sanitar faţă de populaţie; promovarea calităţii şi eficienţei în furnizarea serviciilor; îmbunătăţirea eficienţei în administrarea sistemului de finanţare a sănătăţii. Ulterior, OMS a publicat un plan de acţiune în 11 puncte, oferind consultanţă şi sprijin ţărilor membre pentru realizarea acestuia. Acest plan a fost completat cu programul OASIS (Organizational Assessment for Improving and Strengthening Health Financing), în trei paşi. Pentru adoptarea acestor programe, este necesară crearea unor structuri dedicate economiei sanitare, care vor gestiona eficient resursele financiare prin introducerea unor mecanisme ce funcţionează în majoritatea ţărilor. Acum este recunoscut pe plan mondial că medicina modernă are patru piloni esenţiali: medicina bazată pe dovezi, tehnologia informaţiei, sistemele de calitate şi siguranţă a îngrijirilor medicale şi medicina bazată pe economic. Din păcate, ultimii doi piloni au fost neglijaţi în ţara noastră.
   Pentru reforma tuturor componentelor sistemului de sănătate există soluţii viabile furnizate de organizaţiile internaţionale menţionate, care pot fi adaptate condiţiilor socio-economice din ţara noastră. Implementarea acestor soluţii poate fi făcută doar după ce Ministerul Sănătăţii va fi restructurat conform principiilor enunţate.
   Se poate formula următorul program de acţiune, în etape: • evaluarea obiectivă şi completă a tuturor componentelor sistemului de sănătate, cu sprijinul unor organizaţii internaţionale • elaborarea şi publicarea principiilor de reformă a tuturor componentelor sistemului pe baza dovezilor ştiinţifice existente, adaptându-le la contextul socio-economic local; totodată, se va elabora un set de indicatori pentru monitorizarea reformei • studiu de impact al măsurilor propuse • pregătirea structurilor organizatorice şi a personalului necesar implementării reformei • măsuri urgente pentru eficientizarea utilizării resurselor disponibile, care pot duce la economii de peste un miliard de euro anual, ce pot fi folosiţi pentru rezolvarea nevoilor pacienţilor şi ale personalului medical • stabi­lirea unor grupuri de lucru pentru fiecare componentă a sistemului sanitar.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe