S-a
lansat de curând dezbaterea pe marginea proiectului noii legi a
salarizării „unice” a bugetarilor. În acest proiect, se propune
utilizarea unor coeficienți, de la 1 la 12 (coeficientul 1 – 2.500
de lei lunar). Câteva exemple: coeficientul 12 – 30.000 de lei
pentru președintele României; 11,5 – 28.750 de lei pentru
primul-ministru; președintele Înaltei Curți de Casație și
Justiție ar putea avea mai mult de 10,5 – 26.250 de lei; la fel și
președintele Curții Constituționale; în Parlament, deputații și
senatorii ar urma să aibă coeficient 9 – 22.500 de lei.
Propunerile
pentru medici la gradația 0, ce vor fi cel mai probabil remise
Parlamentului, sunt prezentate în tabelele alăturate. Introducerea
în tabel a gradației 5 (maximală) a fost realizată de noi pe baza
estimărilor textului legii.
În
actualul proiect, se observă diminuarea coeficienților față de
ceea ce era în 2010. De exemplu, pentru un medic primar din
specialitățile clinice, coeficientul scade de la 5,77 la 4,70 sau
de la 7,21 la 5,85. Pentru medicii rezidenți de anul I, se observă
scăderea coeficientului de la 3,52 în 2010, la 2,46 în 2015 și
acum la 2,56.
Problema
salariilor medicilor este că ele nu se corelează cu ale altor
profesii, la fel cum erau corelate chiar și pe vremea comunismului.
Astfel, afirmăm că dorim compararea cu o categorie care avea
aceleași salarii ca în Legea unică a salarizării din vremea
comunistă (57/1974), unde medicii aveau salarii comparative cu
judecătorii. Spre exemplu, coeficientul (gradația) medicilor
primari pornea de la 30 și creștea până la 37 (art. 148), în
vreme ce președinții de tribunal și procurorii șefi aveau
gradația 35 (art. 183), iar un judecător gradul I, echivalent unui
medic primar, avea gradații între 24 și 33.
Și
în acest proiect însă, comparațiile sunt în defavoarea
medicilor. Un judecător la Curtea Supremă, cu vechime echivalentă
cu a unui medic primar, are coeficientul 10,5 adică i se propune un
salariu de 26.250 de lei. Un judecător de judecătorie, echivalent
al unui medic specialist, are coeficientul 8,22–8,62, adică între
20.550 și 21.550 de lei. Un judecător stagiar, echivalent al unui
medic rezident de anii 1 și 2, are un coeficient de 4,16, adică
10.400 de lei.
Un
absolvent de facultate de medicină (cu durata de șase ani) ar
trebui să aibă cu 25% mai mult în grilă decât un absolvent de
facultate de drept (cu durata de patru ani); în acest proiect, un
absolvent la medicină are coeficient 2,56, în vreme ce un absolvent
de drept are 4,16. Cerem ca, pentru un medic ieșit de pe băncile
facultății, coeficientul să fie 5,2.
Dat
fiind că este posibil ca acest medic să devină stagiar, cerem ca,
din trei în trei ani, el să primească un spor pe grilă (ceea ce
este puțin probabil, în organizarea sistemului, care cere ca
medicii să fie specialiști, adică să treacă prin rezidențiat).
Pentru
a lucra într-o judecătorie, un absolvent de drept trebuie să facă
un curs de un an la Institutul de Magistratură; aceasta este mai
puțin decât a trece un concurs precum rezidențiatul și a intra în
primul an de rezidențiat; de aceea, un rezident de anul II trebuie
să aibă un venit lunar mai mare decât un judecător de judecătorie
cu doi-trei ani vechime, adică să aibă un coeficient mai mare de
5,01. Ar trebui, de asemenea, să aibă mai mult decât un potențial
stagiar, adică 5,25–5,3.
Din
listingul pentru judecători, coeficientul salarial al unui judecător
de judecătorie este de la 5,01 la 6,9 la o vechime între trei și
peste douăzeci de ani. În toată această perioadă, judecătorul
de la judecătorie nu mai este obligat să dea concursuri și să
treacă alte praguri profesionale, precum medicii. El este obligat să
susțină examenele profesionale la Institutul de Magistratură, ceea
ce este cu totul altceva decât un concurs între confrați. De
aceea, apare evident că cel mai mic salariu pentru un medic care nu
a absolvit alte examene (ceea ce nu este cazul) trebuie să fie mai
mare decât între 5 și 6,9 corelat cu vechimea, respectiv între
trei și douăzeci de ani, în cele șase trepte de grile (de la 0 la
5).
Pentru
rezidenți, apare evident că trebuie să aibă coeficienți de la
5,25 în sus. Putem fi de acord ca această creștere să fie de
0,15 pentru fiecare an. Astfel, în al cincilea an de rezidențiat,
medicul trebuie să aibă coeficient 6. Pentru rezidenții de ani 6
și 7, coeficienții trebuie să crească corespunzător.
Trecerea
de la medic rezident la specialist nu este numai o creștere de
vechime, ci și promovarea unui examen important; astfel, un medic
specialist începător trebuie să aibă coeficient minim 6,5.
De-a
lungul anilor, medicii specialiști sunt obligați la perfecționare
continuă, pentru care se dau puncte profesionale de către Colegiul
Medicilor – ceea ce nu este cazul judecătorilor și procurorilor.
De aceea, creșterea coeficienților pentru medici trebuie să fie
mai mare decât pentru judecători; pentru aceștia din urmă, este
propusă creșterea cu 0,25 pentru fiecare grad de vechime. Atunci,
pentru medicul specialist, creșterea coeficienților ar trebui să
fie de 0,3; astfel, medicul specialist trebuie să aibă coeficienți
între 6,5 și 7,8.
Un
medic primar este mai mult decât un medic specialist, el trece un
nou examen dificil. De aceea, un medic primar începător trebuie
să-și înceapă grila de la un coeficient de 7,9–8. În aceste
condiții, creșterea coeficienților pentru medicii primari trebuie
să fie mai mare decât pentru judecătorii de la curțile superioare
(ÎCCJ), care este de 0,25, dar și mai mare decât la specialiști;
creșterea coeficientul pentru gradația la medic primar trebuie să
fie de 0,35 pentru cele cinci trepte din grilă. În acest mod, un
medic primar ar trebui să aibă un coeficient cuprins între 8 și
9,75.
În
sistemul de sănătate, pe lângă a fi medic primar, poți fi și
profesor universitar medic și conferențiar, la fel cum judecătorii
de la Curtea Supremă au coeficienții mult mai mari decât colegii
lor; de aceea, pentru astfel de profesioniști, propunem să aibă
gradele corespunzătoare judecătorilor de la curțile superioare,
adică un coeficient peste 10,5.
Sistemul
de sănătate este unul hibrid: nici comunist, nici capitalist; nici
Beveridge, nici Semașco, iar salarizarea medicilor este propusă
printr-o lege obligatorie. Cu alte cuvinte, directorii de spitale vor
fi obligați să asigure creșterea salarizării cu 200%, la prețul
serviciilor medicale din prezent. Cum știm că spitalele sunt
plătite în sistem drg,
apare nevoia de a crește valoarea punctului de drg
cu 200%. Adică ar trebui ca fondul pentru spitale (circa 50% din
FNUASS) să se dubleze. Cum ar putea să o facă dacă bugetul FNUASS
pe 2017 este mai mic decât cel din 2016? Ar trebui să nu se mai dea
bani pentru medicii de familie, pentru laboratoare, pentru
medicamente, pentru a putea crește fondurile pentru spitale care să
plătească salariile medicilor propuse de Legea unică a
salarizării. Este oare fezabil acest model?
Salarii
propuse în sistemul non-clinic
|
Funcția |
Clasa
de salarizare S
|
Gradația
0 |
Gradația
5 |
|
Medic
primar |
Lei |
12.250 |
15.925 |
|
Coeficient |
4,9 |
6,37 |
|
Medic
specialist |
Lei |
9.702 |
12.610 |
|
Coeficient |
3,88 |
3,54 |
|
Medic |
Lei |
6.272 |
8.157 |
|
Coeficient |
2,51 |
3,38 |
Salarii
propuse în sistemul clinic
|
Funcția |
Clasa
de salarizare S |
Gradația
0 |
Gradația
5 |
|
Medic
primar |
Lei |
12.500 |
16.250 |
|
Coeficient |
5 |
6,5 |
|
Medic
specialist |
Lei |
9.900 |
12.870 |
|
Coeficient |
3,96 |
5,418 |
|
Medic
rezident an 6–7 |
Lei |
7.900 |
|
|
Coeficient |
3,16 |
|
|
Medic
rezident an 4–5 |
Lei |
7.300 |
|
|
Coeficient |
2,92 |
|
|
Medic
rezident an 3 |
Lei |
6.700 |
|
|
Coeficient |
2,68 |
|
|
Medic
rezident an 2 |
Lei |
6.100 |
|
|
Coeficient |
2,44 |
|
|
Medic
rezident an 1 |
Lei |
5.700 |
|
|
Coeficient |
2,28 |
|
|
Medic |
Lei |
6.400 |
8.320 |
|
Coeficient |
2,56 |
3,33 |
