Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  ACTUALITATE  »  OPINII

Psihiatrie sau sănătate mintală?

Viața Medicală
Prof. dr. Ştefan MILEA vineri, 11 martie 2011

   O întrebare firească dacă luăm în consideraţie faptul că termenul de sănătate mintală (SM) a depăşit larg sfera medicală, devenind un bun comun, că – profesionişti sau nu – cei care-l folosesc nu-i atribuie întotdeauna acelaşi înţeles, deoarece are mai multe accepţiuni, dar mai ales că psihiatrii poartă „haina“ sănătăţii mintale de parcă ar fi principalii săi proprietari. (...)
 
  

   O întrebare firească dacă luăm în consideraţie faptul că termenul de sănătate mintală (SM) a depăşit larg sfera medicală, devenind un bun comun, că – profesionişti sau nu – cei care-l folosesc nu-i atribuie întotdeauna acelaşi înţeles, deoarece are mai multe accepţiuni, dar mai ales că psihiatrii poartă „haina“ sănătăţii mintale de parcă ar fi principalii săi proprietari.
   Alături de sensul de stare de normalitate psihică, noţiunea de SM îl are şi pe cel de umbrelă a tuturor problemelor psihismului normal sau anormal. La acest sens ne vom referi, fiindcă extinzându-se, conceptul modern de SM nu şi-a clarificat şi reglat îndeajuns, teoretic şi practic, raporturile cu noţiuni mai vechi sau mai noi în care îşi are originea sau cu care are domenii asupra cărora îşi dispută drepturi de proprietar sau coproprietar. Este vorba, în primul rând, de precursorii săi, normele morale şi noţiunile de psihoigienă sau de igienă mintală, igienă şcolară, igiena muncii şi igienă socială, sau de psihoprofilaxie (PP), dar mai ales de cele de psihiatrie, psihiatrie socială şi psihiatrie preventivă.
   Precursorii conceptului de SM s-au născut din nevoia de a da formă visului dintotdeauna al omenirii, mult timp o speranţă irealizabilă: prevenirea tulburărilor psihice. Ei au plecat de la esenţa cunoscutului aforism: „Este mai uşor să previi decât să tratezi“ şi şi-au luat ca obiectiv ceea ce P. Bailly-Salin (1996) numea preocuparea de a elimina bolile psihice acţionând asupra cauzelor acestora. Aici, foarte important, trebuie să adăugăm şi efortul destinat stimulării factorilor protectivi.
  Pe măsură ce progresele ştiinţifice au adus prevenţia tulburărilor psihice din domeniul unor deziderate şi consideraţii teoretice în cel al unor mijloace funcţionale de intervenţie, preocupările pe acest plan au căpătat consistenţă şi şi-au diversificat aria de cuprindere. A devenit astfel un sistem pluridisciplinar de mijloace teoretice şi practice care urmăresc apărarea, păstrarea şi întărirea sănătăţii psihice şi mai modern, a stării de bine psihic, respectiv a sănătăţii psihice pozitive sau a calităţii vieţii. Aici se impune o precizare. Ea se referă la afirmaţia lui Eisenberg (1978), pentru care, în acest domeniu, copilul este prioritatea numărul unu, ca şi la cea a preşedintelui Asociaţiei Mondiale de Psihiatrie, Ahmed Okasha: „Sănătatea psihică a adultului începe cu sănătatea mintală a copilului“.
   Pentru început, orientarea psihoprofilactică s-a constituit mai întâi sub forma normelor de conduită morală şi apoi s-a identificat cu diferitele normele de igienă în general şi cu cele ale igienei mintale în special şi şi-a găsit un loc al ei în cadrul celor de psihiatrie preventivă. În acest cadru, extinzându-şi aria de cuprindere, clarificându-şi obiectivele şi devenind mai pragmatică, au fost delimitate trei arii distincte de exprimare bine cunoscute şi anume: psihoprofilaxia primară (PPP), psihoprofilaxia secundară (PPS) şi psihoprofilaxia terţiară (PPT). Se ştie, prima formă de psihoprofilaxie se adresează populaţiei sănătoase şi celei vulnerabile, cu risc crescut de îmbolnăvire sau cu simptome izolate; vizează factorii patogeni sau protectivi capabili să influenţeze starea de sănătate psihică şi contribuie la eradicarea sau cel puţin la reducerea numărului de cazuri noi de îmbolnăvire şi, desigur, la îmbunătăţirea calităţii vieţii populaţiei. Ea se află la originea conceptului de SM şi-l reprezintă în tot ce are el mai specific. Dimpotrivă, următoarele două forme de PP se adresează persoanelor suferinde şi ca atare nu sunt altceva decât forme disimulate de intervenţie curativă. (...)
Mai multe detalii în ziarul nostru, Viaţa medicală.
 
 
 

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.