Newsflash
OPINII

Psihoză delirant-halucinatorie „tratată“ cu… exorcism

de Dr. Mircea DRĂGAN - sept. 4 2012
Psihoză delirant-halucinatorie „tratată“ cu… exorcism
   Publicul a fost pe larg informat despre tragedia petrecută în 2005 la mânăstirea de maici de la Tanacu (jud. Vaslui). În primăvara acelui an, o călugăriţă a decedat în urma practicilor de exorcizare ritualizate de preot şi câteva călugăriţe „pentru a o dezlega de duhurile rele“. De fapt, tânăra Irina, aflată în mânăstire, suferea de o boală psihică, probabil o formă psihotică delirant-paranoidă; nu a primit asistenţa corespunzătoare psihiatrică, ci a fost supusă torturilor prin care se urmărea înlătu­rarea „posedării de către diavol“. Cazul a produs emoţie în opinia publică şi a pătruns în lumea filmului, teatrului şi a romanelor.
   Într-o analiză mai largă, prezentată în cadrul strict al specialităţii, am trecut în revistă posibilele cauze ale tragediei de la Tanacu, ale cărei concluzii le rezumăm în cele ce urmează.
   Victima. Copil traumatizat, abandonat, lipsit de afec­ţiune părintească, cu o educaţie precară şi com­plexe de inferioritate legate de propria feminitate. Obligată să se apere permanent pentru a nu fi viola­tă. Supusă privaţiunilor economice care au deter­minat-o să emigreze temporar în Germania. Total nepregătită spiritual pentru viaţa monahală. Spove­daniile efectuate intempestiv i-au reactualizat ami­n­tiri refulate, deosebit de dureroase şi culpabilizante.
   Factorul cultural religios. Din anul 1990, după mai bine de 40 de ani de propagandă comunistă atee, în România a existat o mare efervescenţă religioasă a creştinismului ortodox. S-au construit multe biserici şi mănăstiri. Concomitent, a proliferat o bogată literatură sincretică în care psihoterapia este amestecată cu budismul, cristaloterapia, bioenergia şi cu alte practici mai mult sau mai puţin oculte. Deficienţa psihologică şi spirituală a personalului mănăstirii în a o înţelege pe Irina este de netăgăduit, incapacitatea preotului şi călugă­riţelor de a diferenţia boala mintală de aşa-zisa demonizare. Confuzia de statute sociale; monahii şi-au atribuit rol de vindecători, substituindu-se sistemului medical. Lipsa de empatie faţă de suferinţa Irinei, pe care, în mare măsură, au adus-o în prim-plan. Cele două spovedanii au reactualizat amintiri dureroase, refulate, inducând tinerei o psihoză acută. Lipsa de omenie: legarea de scânduri, lipirea pe gură a unei benzi adezive pentru a înăbuşi strigătele, privarea de apă şi de hrană timp de trei zile.
   Neglijenţa şi nepriceperea medicilor. Atitudinea psihiatrului. Nerecunoaşterea simpto­mato­logiei bufeului delirant halucinator. Neaştep­tarea timp de şase luni înainte de a stabili diag­nosticul de schizofrenie (DSM-IV R). Nereţinerea în spital pe timp suficient a Irinei pentru consolidarea efectelor terapiei şi pentru a o proteja de sine şi de alţii. Lipsa oricărui demers de control la anumite intervale de timp după externare în scopul prevenţiei recidivelor. Lipsa de interes faţă de cauzalitatea fenomenelor psihopatologice şi condiţiilor existente în mănăstire. Discontinuitatea tratamentului cu olanzapină şi asocierea nepermisă a acesteia cu levomepromazina. Instituţional. Lipsa de reguli şi proceduri pentru îngrijirea unor astfel de cazuri ce reprezintă urgenţe majore psihiatrice, necesitând echipe terapeutice: anestezist-reanimator, psihiatru, psiholog, asistent social. Lipsa unor structuri de tip comunitar care să îngrijească bolnavii după modelul bio-psiho-social, în funcţie de istoricul, condiţiile sociale, personalitatea şi domiciliul persoanei. Preca­ritatea cu care încă sunt abordate maladiile mintale, care sunt rejectate, negate, tratate cu super­ficialitate. Stigmatizarea de tip medieval a bolna­vilor mintali, asociată cu practici mistice şi violente, în locul acordării de îngriji medicale calificate.
   Ne întrebăm: de ce Colegiul Medicilor din România şi Ministerul Sănătăţii nu au dezbătut acest caz în plan etic, sub raport cauzal şi al bunelor practici? Se poate repeta un alt caz Tanacu? Bineînţeles! Condiţiile culturale sunt aceleaşi. Reţeaua medicală nu s-a schimbat. Psihiatria a rămas „cenuşăreasa“ medicinii. Psihiatria comunitară nu funcţionează.
   În faţa bolii, medicii sunt cei care trebuie să acţioneze, iar clericii să-i susţină, nu să-i substituie.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe