Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  ACTUALITATE  »  OPINII

(R)APEL PENTRU COLABORARE

Viața Medicală
Dr. Rodica PERCIUN miercuri, 8 august 2012
   Am un profund respect faţă de colegii mei medici de familie. Profunzimea şi suprafaţa cunoştinţelor, alături de efortul oferirii unui memorabil prim contact medic-pacient sunt, nemeritat, minimizate. În virtutea faptului că, în ultimii ani, sunt specialist într-o policlinică, vin în contact cu cei trimişi de medicii de familie. Ulterior, îmi încrucişez cu ei consultaţiile-control tot la trei luni. Am observat câteva lucruri legate de atitudinea noastră uneori disjunctă (terapie, investigaţii, educaţie) şi, din această cauză, deconcertantă pentru pacienţi.
   Foarte mulţi pacienţi sunt hipertensivi. Unii pacienţi sunt necunoscuţi hipertensivi sau cunoscuţi hipertensivi, dar într-o continuă aşteptare pentru reconfirmare şi tratament, alţii sunt vechi hipertensivi cu un anume tratament, dar cu HTA în ciuda acestei terapii. Semnalul pe care vreau să-l trag este că, în practică, intervalul de timp la care pacientul revine programat este de trei luni. Dacă nu-şi poate automonitoriza tensiunea arterială (nu discutăm dispozitivele, abilitatea, consecinţa practică), dacă nu are ceva rude mai instruite sau nu apelează la un sistem privat, pacientul este controlat, eventual, doar cu ocazia prezentărilor amintite. Văd zilnic pacienţi din toate categoriile amintite, cărora tratamentul hipotensor (ne/farmacologic) le-ar trebui introdus sau modificat. De regulă, fac acest lucru şi-l comunic prin scrisoarea medicală. La revenirea multora dintre ei, „valorile-ţintă“ sunt departe. Rediscut motivele, refac comunicarea cu colegii. Mai mult de 50% din pacienţi nu au posibilitatea financiară să-şi cumpere reţeta (în totalitate sau parţial, coerent sau intermitent). Unii, profund jenaţi, mărturisesc acest fapt, dar vor proceda în continuare la fel. Atunci de ce, cu ocazia prescrierii reţetei, nu încercăm, în virtutea experienţei, să oferim alternative? Pacientul are de ales între a-şi cumpăra medicaţia esenţială dar adaptată puterii sale de cumpărare sau nu. Dacă nu avem timpul necesar pentru o elementară dar corectă determinare a presiunii arteriale măcar cu ocazia fiecărei vizite, cum vom putea transforma o rutină într-un act medical elaborat?
   Foarte mulţi pacienţi sunt dislipidemici. Abia diagnosticaţi sau cunoscuţi dislipidemici, cu patologie complexă metabolică, cardio/neurovas­culară sau nu, aceştia trebuie trataţi. Suntem departe de a putea preciza la primele vizite coexistenţa bolii vasculare preclinice sau clinice. Dar nici când o precizăm, nu atacăm toate fronturile. Să mă explic. Am abilitatea şi competenţa explorării vasculare imagistice non-invazive, pe care o practic, evident, „free of charge“. Când un pacient diabetic, dislipidemic, hipertensiv, obez, fumător a exprimat clinic boala vasculară sau i se precizează stadiul preclinic, ar trebui supus unui tratament coerent. De ce, odată atinse valorile normale (sau aproape), i se spune, nu de puţine ori: „este bine, mai facem o pauză“? Din nou mă gândesc la pauzele terapeutice – multipli de trei luni. Ori de câte ori pot examina vascular un pacient sau am acces la documente neechivoce care atestă boala vasculară, asociez scrisorii medicale şi documentele. Argumente sunt, pacientul încă trăieşte, tratamentele trebuie gândite, coroborate, iniţiate, continuate. Scopurile meselor rotunde, ale simpozioanelor de firmă, ale studiilor poate sunt sau vor fi atinse. Uriaşa distanţă de la acestea până la situaţia pacientului din faţa noastră ar putea fi micşorată de un duplex informaţional specialist–medic de familie. Atunci, să o facem! Stupefiant, dar peste jumătate dintre pacienţi şi aparţinători nu oferă – spontan sau în virtutea unui proces educaţional specific comorbidităţilor cronice – informaţii medicale valabile.
   Foarte mulţi pacienţi au nevoie de reevaluări periodice impuse de patologia complexă. Ce se mai poate executa gratuit în materie de imagistică? Nimic, probabil. Dar probele de laborator, chiar cele anuale rămân neefec­tuate şi, în consecinţă, altor entităţi morbide le sunt amânate diag­nosticul şi tratamentul.
   Dar markerii virali pentru bolile hepatice? Am fost şi suntem o populaţie cu risc pentru orice boală infectocon­tagioasă, iar screeningul ar trebui să fie gratuit. Până atunci însă, chiar şi o uşoară citoliză hepatică, până la proba contrarie...
   Mă gândesc că s-au dorit mii de pacienţi pe lista fiecărui medic de familie, 28 de consultaţii zilnic pentru un specialist din ambulatoriu. Timpul este suficient doar cât să prescrii reţeta (eventual aceeaşi, pentru a fi mai comod) şi să te pui la adăpostul documentelor de asigurat. Dar, evident, acest timp este total insuficient pentru o evaluare (chiar şi sumară) sau o abordare mai amplă, cu aparţinători, în cazul pacienţilor neautonomi. Asta ca să nu mai vorbim de un „caz nou“.
  „Felierea“ specialităţilor dă imaginea back­groundului medicinii de familie. Câţi profesionişti, în condiţiile date, pot să exceleze? Câţi dintre noi putem păstra (dacă am avut modele) profunzimea, eficienţa şi eleganţa colaborării interdisciplinare?
   Crede cineva că, indiferent de specialitate, coerenţa integrală a informaţiilor medicale pentru pacientul vizat nu este firească şi de dorit? Dacă am fi cu toţii izbăviţi de creditele obligatorii reevaluării periodice, am dori să facem şi altfel de întâlniri decât cele susţinute de firme? Avem uzanţa comunicării şi sfătuirii reciproce reamintindu-ne că, în orice circumstanţe (pacient antipatic, nepoliticos, uneori agresiv, nedoritor să evolueze alături de noi, neimplicat în propriile-i probleme, sărac, umil, ascultător, vârstnic dar verde, tânăr şomer, neasigurat, alcoolic, patron semialfabetizat), cu toţii sunt şi bolnavi? Vom avea priceperea să deosebim constrângerile ce provin din voit-umilitoarele politici ale autorităţilor, încurajate chiar de unii demnitari-medici, de cele pe care ni le generează lipsa de timp, uneori lipsa dedicării sau înceţoşarea entuziasmului şi rătăcirea sensului cuvintelor: May I never see in the patient anything but a fellow creature in pain*?
*Citat din Jurământul lui Maimonide (trad. în engl. de Harry Friedenwald, 1917): „Să nu uit niciodată că pacientul este asemeni mie, o creatură în durere“.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.