Am vizitat recent un număr de secţii de terapie intensivă din ţară în cadrul unei cercetări. În Institutul Regional de Oncologie din Iași am găsit, plasat la vedere, pe ușa pe care intrau vizitatorii în secţie, un afiș care conţinea informaţiile de mai jos.
Stimaţi vizitatori!
Orele de vizită recomandate sunt între 15.00–17.00, dar puteţi vizita pacienţii și în afara acestor ore. Vizitarea pacienţilor între orele 20.00–06.00 este interzisă. Vă rugam să ţineţi cont de următoarele recomandări:
- La intrarea în terapie intensivă, opriţi-vă în holul de la intrare și adresaţi-vă unui membru al personalului medical. După ce vă îmbrăcaţi cu echipamentul de protecţie, veţi fi însoţit la pacientul pe care doriţi să îl vizitaţi.
- Dacă la intrarea în terapie intensivă nu vedeţi în preajmă vreun membru al echipei medicale, vă rugăm să așteptaţi cu răbdare să fiţi preluaţi de cineva.
- Este permisă pătrunderea concomitentă a maximum doi vizitatori la același pacient și pentru maximum 30 de minute.
- Prezenţa copiilor nu este recomandată.
- Nu este permis să vă așezaţi pe patul bolnavului în niciun moment al vizitei dumneavoastră.
- Nu intraţi în saloane cu bagaje de mână (poșete, sacoșe) voluminoase. Nu este permisă așezarea niciunui obiect pe patul bolnavului.
- În acest timp puteţi pune întrebări asistentei de salon sau, când e cazul, medicului curant ori medicului de gardă.
- Nu aduceţi băuturi sau mâncare pacienţilor decât dacă personalul vă recomandă aceasta.
- Pe toată durata prezenţei dumneavoastră în terapie intensivă, vă rugăm să vorbiţi cu glas coborât, astfel încât să nu îi deranjaţi pe cei din jur.
- Este strict interzisă fotografierea sau filmarea în terapie intensivă.
- Dacă, din diverse motive, personalul vă cere să părăsiţi salonul, vă rugăm să vă supuneţi neîntârziat cererii.
Vă asiguram că tot personalul din terapie intensivă este dornic să vă ajute și să vă ofere informaţiile cerute, în limita timpului disponibil.

Ulterior, prof. dr. Ioana Grigoraș, șefa secţiei respective, mi-a povestit cu mândrie despre rolul acestui afiș. Iată de ce este o idee bună:
1. Este destul de probabil că cei care vin să-și viziteze pacienţii acolo nu au mai călcat în viaţa lor într-o secţie de ATI și sunt destul de speriaţi de situaţia în care se află.
Chiar și un simplu afiș este un semn de prietenie din partea personalului secţiei pentru a-i întâmpina și a-i orienta către drepturile pe care aceștia le au, prezentând însă și contextul în care să acţioneze pentru o mai bună siguranţă a actului medical.
2. Informaţiile comunicate sunt de bază și stabilesc contextul în care viitoarele interacţiuni vor avea loc.
3. Limbajul este, pe de o parte, prietenos (conţine recomandări, arată grija, oferă și asigurări), iar pe de altă parte este ferm, fără a se fi transformat într-o listă de „asta nu, asta nu”. Cuvântul „interzis” este folosit în doar două circumstanţe, expresia „nu este permis” fiind mai blândă. Am mai văzut și alte afișe în care cei care făceau regulile își permiteau să ridiculizeze sau să trateze cu superioritate oamenii aflaţi în suferinţă. Nu este deloc cazul aici.
4. Absolut tot ceea ce este scris acolo are o motivaţie în spate, care contribuie la o mai bună îngrijire în cadrul secţiei. În măsura în care este dublat și de fapte, el poate constitui fundamentul unui contract agreat mutual în beneficiul tuturor celor implicaţi: pacienţi, aparţinători, dar și personal. Poate fi începutul unei frumoase prietenii între personalul medical și oamenii aflaţi la grea încercare.
Motivul pentru care am scris asta aici este de a încuraja această practică. Nu costă mai nimic. Ceea ce costă este că toţi cei din secţie trebuie să se alinieze și nimeni să nu saboteze aceste promisiuni frumoase de început.