A 42-a reuniune naţională de istoria
medicinii a avut loc la Iaşi, în perioada 31 mai – 2 iunie 2012,
organizată de Societatea Română de Istoria Medicinii, Societatea Română de
Istoria Farmaciei, cu sprijinul Societăţii de Medici şi Naturalişti Iaşi, UMF
„Gr. T. Popa“ şi Filiala Iaşi a Academiei de Ştiinţe Medicale. A fost o
reuniune jubiliară, deoarece se împlinesc 50 de ani de la organizarea, în iunie
1962, la Iaşi, a primei reuniuni anuale a Societăţii Române de Istoria
Medicinii, sub autoritatea ştiinţifică a profesorului Valeriu Bologa.
Manifestarea s-a desfăşurat sub forma a două
colocvii-satelit, comunicări şi postere. Colocviul cu tema „Actualitatea
istoriei medicinii: informare şi formare“ a reunit comunicări importante
referitoare la metodologia cercetării ştiinţifice în istoria medicinii, ce este
şi ce nu este istoria medicinii (prof. dr. N. Marcu), actualitatea jurământului
hipocratic în medicina actuală (prof. dr. E. Târcoveanu şi colab.), semnificaţia
istoriei medicinii şi a farmaciei pentru practicianul de astăzi (prof. dr.
farm. Ana Carata), conceptul translaţional aplicat la istoria medicinii (prof.
dr. Dana Baran). În acelaşi cadru, au fost prezentate aspecte istorice ale
medicinii şi farmaciei ieşene: stomatologia (prof. dr. M. Rusu), farmacologia –
dezvăluirea unei taine biografice inedite (prof. dr. Ostin Mungiu),
bacteriologia (densa şi metodica expunere a prof. dr. D. Buiuc, cu numeroase
date inedite, intitulată „Remember: 1 februarie 1912, centenarul venirii la
universitatea ieşeană a prof. dr. Al. Slătineanu“); file din jurnalul lui I.
Cantacuzino (prof. dr. B. Duţescu). Remarcăm, de asemenea, prezentarea de
documente semnificative din istoria medicinii de către prof. dr. ing. P. Manea:
o diplomă medicală din 1861, procesul-verbal al unui duel al lui N. Kretzulescu
(cu semnătura de martor a lui Carol Davila), testamentul Saftei Brâncoveanu din
1838. În rândul lucrărilor metodologice se înscrie şi comunicarea „My story – noi resurse pentru procesul
instructiv-educativ“ (prof. Anca Colibaba, dr. Lucia Petrescu şi colab.) – o
experienţă didactică originală în cunoaşterea trecutului medicinii, prin
prezentarea unor filme cu subiect medico-istoric (experienţa relatată de
înaintaşi) –, parte a unui proiect european.
Comunicările s-au grupat în jurul temei
principale a reuniunii: Societatea de Medici şi Naturalişti din Iaşi – prima
Societate Ştiinţifică din Ţările Române – la 182 de ani de activitate; legături instituţionale cu
Spitalul „Sf. Spiridon“ şi UMF „Gr. T. Popa“, personalităţile medicinii şi
farmaciei ieşene. Au fost evidenţiate formele timpurii de manifestare a
spiritului ştiinţific în viaţa intelectuală a Iaşiului, concretizat în perioada
1829–1833 prin întemeierea SMNI; rolul lui M. Zotta şi T. Chihac, legăturile cu
viaţa universitară, academică şi medicală din ţară şi din Europa (dimensiunea
europeană). În acest context se înscriu contribuţiile privind începuturile învăţământului
medical ieşean (prof. dr. N. Marcu), rolul Spitalului „Sf. Spiridon“ în
dezvoltarea Şcolii medicale ieşene (prof. dr. E. Târcoveanu), începuturile vieţii
academice în Iaşi („Discursul de recepţie la Academia Română a dr. A. Fătu“ –
conf. dr. Octavian Buda).
Importante contribuţii la cunoaşterea
istoriei instituţionale a medicinii şi farmaciei româneşti au fost aduse prin
lucrările despre biografia unui spital octogenar şi a primului său director
(prof. dr. M. Beuran şi prof. dr. B. Duţescu), istoricul Facultăţii de Medicină
din Constanţa (prof. dr. V. Sârbu), începuturile radiologiei medicale (prof.
dr. D. Dumitraşcu, prof. dr. Liliana Rogozea, prof. dr. O. Baltag),
balneologiei (dr. Roxana Miclăuş).
O menţiune specială se impune pentru
cercetarea contribuţiei lui N. Kretzulescu la medicalizarea societăţii româneşti
în prima jumătate a secolului al XIX-lea, realizată de dr. ist. Lidia Trăuşan-Matu,
care dezvoltă o perspectivă originală în studiul perioadei iluminismului
medical românesc.
Addenda
culturală
Istoria
medicinii şi farmaciei este în mare parte cultură
a medicinii, ştiinţa privită din perspectiva culturală, atât cultura, cât şi
medicina fiind discipline ale umanului. De aceea, organizatorii reuniunii naţionale
de istoria medicinii s-au dovedit inspiraţi ataşând programului ştiinţific, ca
o complementaritate obligatorie, un bogat şi variat program cultural, bine
primit de participanţi; a existat şi avantajul Iaşiului, cu o viaţă culturală
intensă, ce respectă şi cultivă valorile trecutului printr-o multitudine de
instituţii, manifestări, programe, iniţiative.
Programul
cultural integrat organic reuniunii a inclus: vizitarea Muzeului de Istoria
Anatomiei de la Institutul de Anatomie, splendida clădire în stil clasic grec,
situat alături de Facultatea de Medicină a UMF „Gr. T. Popa“; vizitarea
Muzeului de Istoria Medicinii şi a expoziţiei de carte rară din Fondul
Bibliotecii Centrale a UMF „Gr. T. Popa“; prezentări de carte medicală şi
literară scrisă de medici; expoziţie cu vânzare de carte medicală străină;
vizitarea Fondului „Marţian Cotrău“ – o surpriză plăcută, dovada respectului şi
a cinstirii memoriei marelui profesor, şef al disciplinei de toxicologie,
cercetător şi om de cultură, personalitate ieşeană prin adopţie (bihorean de
origine), iubitor al Iaşiului, al istoriei oraşului, având nivelul de cunoaştere
al unui istoric. Este de apreciat această realizare a Facultăţii de Farmacie,
două camere adunând exponate diverse, care amintesc vizitatorului şi, în
special, studentului activitatea acestui dascăl şi cercetător valoros, dinamic,
şef de Şcoală, cu atât mai mult cu cât astăzi iubitorii istoriei medicinii
asistă la dispariţia camerelor memoriale şi chiar a unor muzee şi colecţii.
O
altă manifestare oferită participanţilor a fost vernisajul expoziţiei de
pictură „Medicină şi Artă. Genealogii spirituale“. Au expus pictură în ulei:
conf. dr. Maria Stătescu şi studenta Anca Stătescu; lucrări de grafică au fost
prezentate de o studentă la farmacie, de origine marocană. O autoprezentare a
artiştilor plasticieni – „Confesiunea unor artişti“, cu reproduceri color – a
fost oferită participanţilor într-un pliant, care are înscris pe copertă:
„Medicina, ştiinţă umanistă, a fost şi va fi mereu înfrăţită cu artele“. Dacă
tânăra studentă (anul I Medicină, absolventă a Şcolii Populare de Artă „Titel
Popovici“ din Iaşi) preferă compoziţia abstractă, deşi nu ocoleşte nici
figurativul clasic, printre lucrări aflându-se şi naturi statice şi peisaj,
conf. dr. Maria Stătescu se află la apogeul maturităţii artistice, cu o
personalitate şi un stil bine conturate; a împletit armonios, la un nivel
performant, profesia medicală – medic primar medicină internă, doctor în
medicină, cadru didactic – cu activitatea artistică (numeroase expoziţii de
grup şi personale, premii), prezentă în cenacluri, membră a Asociaţiei
Pictorilor Neprofesionişti şi a Cenaclului „Theodor Pallady“, cu aprecieri ale
criticii de artă. Peisaje, natură moartă, flori, portrete au invitat participanţii
la dialog de pe simezele acestei reuşite expoziţii. Având o parte din lucrări răspândite
în colecţii, artista şi-a rezervat pentru sine o altă parte, despre care ne
spune: „restul le păstrez pentru a fi înconjurată până la sfârşit de locurile şi
monumentele care au reprezentat crâmpeie din viaţă, locuri şi oameni care au
fost şi nu mai sunt, trăiri care mi-au luminat clipele de tristeţe, m-au ajutat
să merg mai departe“.
Reuniunea
s-a încheiat cu turul ghidat al oraşului, destinat să îmbogăţească cunoştinţele
participanţilor, conduşi la Muzeul Universităţii „Al. I. Cuza“, Palatul
Culturii, Grădina „Copou“, centrul istoric, mânăstirile Galata şi Cetăţuia.
Dr. Constantin BOGDAN |
|
O temă aparte a fost consacrată medicinii
populare: „De la empirism la evaluarea ştiinţifică a medicinii populare“ (dr.
I. Ieţcu, Vlad Rădăşanu), „Practici de medicină populară în trecutul Maramureşului“
(dr. Felix Marian), strategii terapeutice în boli profesionale (conf. dr.
Brânduşa Constantin). Limbajul medical şi farmaceutic a fost abordat de dr. C.
Bogdan şi prof. dr. farm. Ana Carata. O substanţială lucrare din istoria
medicamentului românesc a prezentat conf. dr. Adriana Tăerel, preşedinta Societăţii
Române de Istoria Farmaciei.
Un mare număr de comunicări au fost
consacrate unor personalităţi medicale româneşti şi universale. Dintre numele
sonore ieşene, au fost prezentaţi Gr. T. Popa (prof. dr. M. R. Diaconescu), Al.
Cosăcescu (dr. Rodica Duţescu-Zăvoianu), C. Tiron (prof. dr. Dana Baran), M.
Zotta (prof. Antoaneta Lucasciuc), Emanoil Riegler (prof. dr. N. Marcu), Ion
Cantacuzino la Iaşi (prof. dr. B. Duţescu, Sabina Duţescu-Zăvoianu). Un
remarcabil studiu referitor la personalităţi medicale constănţene a comunicat
prof. dr. V. Sârbu. Contribuţia ştiinţifică şi didactică a lui Ervant Seropian
a fost prezentată de prof. dr. Georgeta Siniţchi. Cât priveşte personalităţile
din medicina şi cultura universală, remarcăm lucrările prof. Ovidiu Bălan şi
colab. – „Elemente de medicină în opera lui Platon“ şi dr. C. Bogdan –
„Théophraste Renaudot“.
Ca de obicei, reuniunea a cuprins şi o temă
de etică biomedicală, din care remarcăm comunicarea doctorilor Orsolya Horber şi
Karoly Zilahi, „Relaţia medic–pacient în Europa interbelică“.
Deosebit
de interesante au fost şi cele 16 postere, prezentate în sesiune specială.
Dintre acestea, remarcăm pentru originalitate şi rigoare metodică: „Publicaţii
constănţene în istoria presei medicale româneşti“ (prof. dr. O. Unc şi colab.);
„Din istoria medicamentului românesc în a doua jumătate a secolului al XX-lea“
(conf. dr. Adriana Tăerel şi colab.); „Mijloace terapeutice practicate în Bihor
de-a lungul timpului“ (dr. Manuela Paşca). O menţiune specială pentru cele
cinci postere realizate de studenţii ieşeni ai prof. dr. Dana Baran, dintre
care se remarcă: „Şcoala anatomică ieşeană – prezentare istorică“, „Semnificaţia
culturală a studiului anatomiei în gândirea lui Gr. T. Popa“ (Ana-Maria
Dumitrescu) şi „Enigmă-paradigmă-metadigmă în medicina românească“ (Ana Stănescu).
În
concluzie: o manifestare ştiinţifică medico-istorică foarte reuşită, atât prin
amploarea sa (106 lucrări ştiinţifice, 140 de autori), cât şi prin nivelul ştiinţific
ridicat. S-a impus prin studii riguroase şi substanţiale, prin aplicarea
metodei analizei şi sintezei medico-istorice critice şi contextuale. A fost
privilegiată „noua istorie a medicinii“, critică, demitizantă, non-anecdotică,
non-apologetică. S-a adus o contribuţie importantă la definirea profilului
spiritual şi a trăsăturilor caracteristice ale Şcolii medicale ieşene, în
cadrul naţional şi european. De remarcat reînnodarea la Iaşi a tradiţiei unor
manifestări comune ale istoricilor medicinii şi farmaciei.