Ezitarea dinaintea alegerii unei specialităţi a fost un sentiment străin pentru mine, fiind printre cei norocoși, știind încă din primii ani de facultate ceea ce-mi doresc. Convingerea că acesta va fi drumul meu a fost întărită prin experienţa acumulată în fiecare practică de vară de-a lungul facultăţii, mergând în departamentul de urgenţă pentru a vedea cum se tratează cazurile complexe de chirurgie reconstructivă.

        Chirurgia plastică, estetică și microchirurgia reconstructivă este o specialitate care atrage chirurgul prin complexitatea tehnicilor chirurgicale și prin accentul pe care-l pune asupra integrării socio-emoţionale a pacientului. Avem datoria de a le oferi încrederea pierdută celor care au avut neșansa de a se naște cu defecte estetice sau ghinionul de a le dobândi de-a lungul vieţii.

        Începutul rezidenţiatului a coincis cu cel al pandemiei, incertitudinea și teama în faţa unui agresor invizibil fiind prezente în sufletele tuturor oamenilor, dar mai ales ale personalului medical care trebuia să afle cum să lupte mai bine, și asta într-un timp scurt. Îmi amintesc cum la începutul lui martie 2020 ne întrebam ce se va întâmpla în viitorul apropiat și dacă virusul se va răspândi rapid, fără să știm că era deja printre noi.

Adaptare rapidă la schimbări

        Entităţile din domeniu au implementat un program de transformare a serviciilor medicale fără precedent; ceea ce ar fi durat în mod normal câţiva ani trebuia realizat în câteva săptămâni. Nu ne-am pierdut optimismul și ne-am adaptat rapid unui nou stil de viaţă.

        Pe lângă afecţiunile directe cauzate de COVID-19 am întâlnit și prezentări oncologice primare tardive, unele depășind perioada de tratament cu viză curativă. Principalul motiv pentru care unii pacienţi au ales să amâne prezentarea la medic a fost frica de a lua contact cu mediul intraspitalicesc în timpul pandemiei. Numărul crescut de cazuri care au sufocat sistemul medical în prima jumătate a pandemiei a scos la iveală punctele sensibile ale acestuia.

        Restricţionarea internărilor din timpul valurilor succesive de COVID-19 – desigur, fără împiedicarea tratării urgenţelor medico-chirurgicale și a cazurilor oncologice – a redus numărul pacienţilor, astfel fiind pregătiţi să internăm pacienţi în cazul suprasaturării spitalelor destinate COVID. Asupra formării noastre profesionale impactul a fost negativ, reducând atât numărul de ore petrecute în blocul operator, cât și varietatea cazurilor întâlnite.

        În final aș dori să păstrăm o notă de optimism, chiar dacă viitorul este dificil de estimat. Lecţiile învăţate în această perioadă ne-au ajutat să fim mai responsabili, să colaborăm mai mult interdisciplinar, să gestionăm mai atenţi resursele și au reprezentat cu siguranţă cel mai important salt către digitalizarea sistemului medical.