Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  ACTUALITATE  »  OPINII

România 3XL–5XL (drumul spre modelul american de alimentaţie)

Motto: „Alimentaţia raţională deţine cel mai bun medicament. Niciodată nu m-am ridicat sătul de la masă… totdeauna am mai lăsat un gol“ – Hipocrate (cca. 460–370 î. H.)

 

„Poftă bună“ sau „poftă mare“ sunt două sintagme consacrate ale limbii române. Expresii silimare există şi în alte limbi. Recent, s-a lansat sintagma (nepronunţată, dar practicată) „să avem poftă interminabilă“ sau „să chefuim până nu mai putem/până murim“. De sărbători, românii mănâncă până nu se mai pot mişca. Unii au murit din cauza unei supraalimentări, alţii au ajuns la spital. După Paşti, au existat conaţionali care „nu s-au mai putut ridica de la masă“. În consecinţă, se pare că „românii chiar trăiesc bine!“, au ce mânca (şi nu vor să se abţină!?). Mai mult chiar, unii se împrumută la bancă pentru a face cumpărături de sărbători (ca să le ajungă sigur). Deseori dacă întrebi oamenii care este semnificaţia unei sărbători religioase, ei spun că ceea ce ştiu sigur e „că se mănâncă porc (ori miel, ori sarmale) şi se bea bere“ …şi atât. Deci sărbătoarea în sine este un soi de start al îngurgitării fără limite, dusă la extrem.
Pierderea controlului alimentar (şi nu numai) a devenit o problemă în ţara noastră. Industria fast-food s-a lansat cu succes pe piaţa românească (înregistrează anual o cifră de afaceri de 400 de milioane de dolari cu un ritm anual de creştere de 5%). Promotorii produselor fast-food ştiu să facă marketing. Aceştia împart populaţia pe segmente şi şi-au stabilit categoriile de clienţi astfel: copiii în proporţie de 15%; tinerii – 65%; adulţii – 15%; vârstnicii – 5%. Ne aducem aminte când în 1995 s-a lansat primul fast-food la magazinul Unirea, s-au pus bare de acces pentru că oamenii se călcau în picioare la intrare, se stătea la rând câte o oră-două, ca pe vremea predecembristă. Şi generaţia actuală este dispusă să stea la coadă pentru a lua câteva kilograme de alimente (la noi se fac cumpărături cu portbagajul). Dacă vrei să intri la hipermarket la prima oră şi vii cu câteva minute înainte de permiterea accesului, constaţi că un grup mare de matinali sunt pregătiţi cu cărucioarele înaintea banderolei de acces, îi simţi mobilizaţi şi chiar nervoşi, dorind să înceapă „năvălirea“ unităţii, reproşând agentului de pază că a întârziat o secundă. Care sunt motivele unei asemenea „evoluţii“? Au preluat românii iarăşi modelul american? („ţara tuturor promisiunilor“). În SUA se constată o creştere dramatică a numărului de obezi în rândul populaţiei, ponderea lor fiind deja mai mult decât alarmantă – peste 70% sunt supraponderali şi aproape o treime obezi. În Marea Britanie peste 60% din populaţie sunt supraponderali şi o cincime obezi.
Ce motive au tinerii de azi să devină maşinării de consumat alimente? Este atât de acută nevoia de a mânca? Sunt românii victimele sindromului „shoping“ (cumpără ca să cumpere)? E greu să dăm răspunsuri sigure la aceste întrebări, însă avem câteva repere în acest sens. Educaţia medicală alimentară este minunată, „admirabilă, dar lipseşte cu desăvârşire“. Dacă citim în revistele de dietă propunerile „experţilor“, rămânem contrariaţi. De exemplu, „carnea şi laptele sunt încărcate de colesterol, deci: mâncaţi migdale, alune, lapte vegetal etc.“. Ce nu se vinde este promovat, că altfel expiră termenele de garanţie (dar nici asta nu e o problemă, pentru că se pot schimba etichetele).
Educaţia culturală iarăşi lipseşte cu desăvârşire. Românii mănâncă „specialităţi“ deosebite, chinezeşti, arabe, mexicane, fructe de mare, sushi şi alte bazaconii. Aceste experienţe le creează un sentiment de împlinire de sine şi enterocolite grave cu internare.
După cum ştim, schimbarea alimentaţiei are efecte grave la nivelul sănătăţii individuale. Actual ne confruntăm cu schimbarea alimentaţiei la nivel de populaţie. Produsele „comerţului global“ sunt puse pe masa oricui (au devenit obligatorii, pentru că nu există alternative). Ele sunt achiziţionate de obicei din hipermarketuri (zise şi „aspiratoarele de bani“, care chiar au dispozitive de aspirat capsulele cu bani). Am ajuns să fim fericiţi când la un stand găsim „produs românesc“ (cine şi-ar fi imaginat aşa ceva în urmă cu două decenii?). Pe de altă parte, cum am amintit deja, industria fast-food este la modă. Ea oferă senzaţia de viaţă mondenă (mulţi români iau „masa în oraş“), dă posibilitatea gospodinelor să devină „mai doamne“, pentru că nu mai gătesc („dragă, dar cine mai găteşte în ziua de azi“), este o ocazie de socializare (oamenii ies în oraş nu ca să vorbească, să vadă spaţiile verzi, doar pentru a mânca ceva împreună). Mulţi supraponderali sunt mândri de volumul lor (corelaţia obezitate-depresie nu mai este atât de frecventă).
Alimentele tip fast-food au un gust special, bine reglat din combinaţia de E-uri, aditivi, coloranţi. Aceste ingrediente sunt îmbunătăţite şi cu alte substanţe, încât asistăm la modificări antropometrice ale populaţiei: fetele cresc foarte înalte, cu caracterele sexuale secundare estompate, băieţii rămân cu retard în dezvoltarea somatică, sunt mai „mici“ decât conaţionalele lor. Fast-foodurile au schimbat stilul de viaţă al populaţiei, preferinţele alimentare şi chiar sistemul valoric al oamenilor (pentru mulţi ieşirea la fast-food este o activitate extrem de importantă). Consumatorii de fast-food reprezintă nu o subcategorie socială de consum, ci o majoritate. În rândul acesteia există mulţi campioni care au depăşit recordurile devenind Pacient supraponderal (160 kg) operat de proces expansiv intracranianobezi. Desigur, categoria obezilor nu se rezumă doar la consum de fast-food, ei apelează la toate oportunităţile societăţii democratice (în care ai libertatea să te îngraşi cât vrei). La capitolul recorduri, România urcă în clasamente la sporturile extreme, între care ingerarea-viteză şi ingerarea-cantitate sunt categorii importante, însă pierdem locuri la olimpiade. Tinerii nu vor să mai facă sport, să fie campioni ai educaţiei fizice (desigur că apar şi alte piedici în calea acestui deziderat). Cine sunt campionii noştri în această perioadă instorică? Vedetele de televiziune, multe fără studii şi supraponderale?
Am devenit o societate de consum, de consumatori, de „automate de înfulecat“! Oriunde mergi, se mănâncă. Este o societate în care omul este transformat într-un „îngurgitor perpetuu de aditivi“. Unii chiar se întreabă dacă nu cumva era mai sănătos regimul politic în care mâncarea era raţionalizată, poate că proteja oamenii de obezitate… În orice caz, extremele nu sunt bune!
Metafora „România 3XL–5XL“ semnifică pericolul creşterii numărului de obezi în această ţară. Consumatorii „grei“ aduc un beneficiu major ofertanţilor alimentari, ei nu pun economia în mişcare, ci aduc prejudicii importante propriei sănătăţi şi sistemului de sănătate. Obezitatea conduce la: modificarea stării de confort, izolare socială, sedentarism, dificultăţi locomotorii, boli vasculare, diabet zaharat, afecţiuni cardiace, cerebro-vasculare, apnee de somn, hipertensiune arterială, steatoza hepatică non-alcoolică, tulburări endocrine, creşterea riscului de infarct miocardic, cancer de colon sau de alt tip, afectarea coloanei vertebrale, tulburări de fertilitate la femei şi de potenţă sexuală la bărbaţi. Menţionăm că obezitatea predispune şi la scăderea capacităţii de muncă, a capacităţii intelectuale, creative. În România, supraponderalitatea afectează 44% din femei şi 58% din bărbaţi. Organizaţia Mondială a Sănătăţii amplasează obezitatea printre primii cinci factori de risc pentru pierderea sănătăţii, creşterea ratei mortalităţii (ceilalţi factori sunt: subalimentaţia, sexul neprotejat, alcoolismul, igiena deficitară şi hipertensiunea).
În 2005, OMS aprecia că la nivel mondial existau peste 400 de milioane de obezi (9,8% din populaţia adultă) şi estima că în 2015 numărul acestora va depăşi 700 de milioane. Obezitatea a devenit un fenomen alarmant la copii, existând creşteri ponderale de 100–400% faţă de greutatea normală vârstei. 80% din copiii obezi devin adulţi obezi. Obezitatea la copii atrage după sine scăderea speranţei de viaţă (asistăm la o inversare a tendinţei în ultimii 200 de ani). În ziua de azi copiii mănâncă popcorn, cipsuri, snacksuri, băuturi energizante/excitante cerebral etc. La adulţi s-a constatat o creştere a tendinţei de sporire a greutăţii corporale odată cu avansarea în vârstă. În majoritatea statelor europene, nivelul educaţional redus se asociază în general cu această înclinaţie, însă distribuţia legată de educaţie nu este uniformă, cu numai o tendinţă statistică (sunt şi obezi cu nivel educaţional mediu şi ridicat).
În toate statele membre studiate, proporţia bărbaţilor supraponderali este mult mai mare decât a femeilor (studiu Eurostat). Există multe studii autohtone valoroase cu privire la obezitate. Datele statistice ne comunică faptul că asistăm la un fenomen de masă, cu efecte devastatoare asupra populaţiei şi chiar economiei (prin costurile la nivelul sistemului de sănătate).
În spitale a devenit o problemă tratarea pacienţilor obezi. Recent am avut un caz de aprox. 160 kg, bărbat cu patologie cerebrală tumorală. La cântar s-a constatat că greutatea pacientului depăşea posibilităţile de măsurare. A fost o aventură să fie transportat şi investigat pentru că tărgile erau „neîncăpătoare“, creau impresia că se dezmembrează, că pacientul poate cădea pe jos. Brancardierii împingeau din greu. La blocul de imagistică au fost necesare adaptări disperate pentru a putea investiga pacientul. Apoi, punerea lui pe masa de operaţie a produs alte emoţii personalului medico-sanitar. Ce (ne) facem cu aceste cazuri? Nu putem accepta că ne confruntăm cu un fenomen greu de abordat, cu o nouă problemă insurmontabilă (deci: „greu de operat!“). Sunt necesare soluţii.
În condiţiile acestei obezităţi au proliferat, fireşte, cabinetele de nutriţie, diabetologie, chirurgie plastică, chirurgie bariatrică etc.
În consecinţă, propunem Ministerului Sănătăţii să ia în calcul posibilitatea proiectării unor facilităţi speciale pentru categoria pacienţilor obezi – la dimensiuni XXL (utilităţile pentru transport, mesele de investigaţie/imagistică, mesele din blocurile operatorii, zonele de acces mai largi, alimentaţie corespunzătoare etc.).
De asemenea, MS trebuie obligatoriu să instituie necesitatea lansării unor programe de educaţie pentru sănătate alimentară. Prevenţia primară, secundară şi terţiară trebuie puse la punct cât mai urgent. Medicii din toate specialităţile au datoria să promoveze educaţia pentru sănătate alimentară în cazurile supraponderale sau cu risc de obezitate, indiferent de motivul principal al consultaţiei. Se recomandă antrenarea factorilor de decizie guvernamentali, familiei şi colaborarea cu psihoterapeuţi în efortul de a găsi remedii pentru această patologie care se extinde. Cetăţenii trebuie îndrumaţi să adopte un stil de viaţă sănătos: să iasă în parc, să facă excursii, să mânânce ponderat, să consume fructe, să echilibreze factorii alimentari etc.
Toate cele de mai sus atrag atenţia asupra antrenării active a factorilor de decizie privind managementul sănătăţii din România – Ministerului Sănătăţii, forurile responsabile de alimentaţie publică, Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului, Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, tuturor elementelor implicate în activităţile de mass-media (astfel încât la orele de maximă audienţă să fie prezentate aspecte concrete, reale de educaţie şi igienă a alimentaţiei). Responsabilitatea revine în egală măsură fiecărui medic de familie, fiecărui medic specialist curant, studenţilor în medicină, educatorilor şi familiei. Nu în ultimul rând, responsabilitatea individuală trebuie considerată ca atare şi promovată pe toate căile posibile. Mesajul final: Stop obezităţii!

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 160 de lei
  • Digital – 103 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.