Dacă în 18 februarie eram 21.920, în 18 aprilie „am devenit” 21.922. Doar două persoane au „semnat” în cele două luni. Dintre toţi cetăţenii români care au acces la sistemele electronice de comunicare, doar atâţia au reacţionat la o petiţie lansată în 2021, petiţie pentru oprirea deceselor provocate în accidente de circulaţie.

A fost cumplit

În urmă cu ceva timp circulam pe Șoseaua Kiseleff către „Casa Scânteii”, din fericire cu viteză regulamentară; în aceste condiţii am reușit să controlez mașina în momentul în care pe banda opusă am văzut „crima pe șosea”. Era o zi de weekend.

Amândoi, eu și soţia mea, am văzut și ne-am îngrozit. O mașină deplasându-se înspre Arcul de Triumf a zdrobit, la propriu, o tânără care traversa. A fost cumplit, de fapt indescriptibil în cuvinte. Ne-a păzit Dumnezeu să facem la rândul nostru un accident, să „scap” controlul volanului; a fost indicibil. Nu am uitat și nu putem uita.

Încă de atunci mă gândesc și încă nu am pierdut speranţa că românii se vor aduna și vor face ceva pentru ca aceste „crime pe șosea” să nu mai fie posibile. Gândul meu pare încă utopic, iar unirea românilor în a face ceva bun împreună, la peste 32 de ani de la momentul decembrie 1989, rămâne încă în domeniul speranţei.

Într-un alt an, călătoream în apropiere de München, cu un prieten din copilărie (trist, din satul bunicilor mei mulţi sunt acum „peste mări și ţări”, oameni serioși, oameni muncitori, oameni de care România are/ar fi avut nevoie). Conduceam o Dacia 1300 break, iar el ne povestea, ne explica.

Mergând pe autostradă (serioasă, germană, o autostradă adevărată) ne spunea (în urmă cu peste 20 de ani) că, „la ei”, dacă un conducător este obraznic, impulsiv, agresiv, este raportat de oricare alt participant la trafic sau de oricine altcineva direct la poliţia rutieră. Iar poliţia rutieră reacţionează rapid și îl pune la punct (după caz).

Spre exemplu (iată, îmi aduc aminte aceasta mot-à-mot, după atât de mult timp), dacă un șofer a blocat abuziv o bandă de urgenţă, un alt conducător auto a dat telefon, iar poliţia rutieră s-a înfiinţat în patru minute la faţa locului pentru a evalua „urgenţa” și pentru a penaliza o eventuală exagerare. În doar patru minute!

Să intervenim când este nevoie

Am citit petiţia domnului poliţist, cea cu doar 21.922 de semnături. Cred că se va împlini un an de la formularea acesteia, în care, printre altele, se spunea: „Amenzile nu sunt suficiente. Consider că singurul mod în care conducătorii auto pot fi determinaţi să nu mai accelereze iresponsabil, să nu mai depășească pe linie continuă, să nu mai urce băuţi la volan și să conducă mai preventiv este înăsprirea măsurilor complementare la anumite abateri”.

Petiţia continua cu exemple și propuneri, adăugând și: „Foarte important, consider esenţial ca la niciuna dintre abaterile de mai sus să nu se poată reduce perioada de suspendare a dreptului de a conduce prin susţinerea unui examen!”.

În alt articol, aminteam tragedia pierderii unei colege mai tinere, accidentată mortal după ce a plecat spre casă de la unul dintre examenele din facultate**. Iar cu altă ocazie atrăgeam atenţia că acel gând, „mie nu mi se poate întâmpla”, este unul eronat***.

Oricine poate fi parte a unei tragedii, personal, prin prieteni, prin rude – Doamne păzește! Este important ca Dumnezeu să ne păzească, dar foarte important este să ne aducem și noi contribuţia, să acţionăm în spirit civic, să ne pese nu doar de noi, ci și de ceilalţi, să contribuim la schimbarea în bine, de fiecare dată când este nevoie să intervenim.

Citiți și: Ce am învățat în doi ani de pandemie