Newsflash
OPINII

Să ne păstrăm speranţa!

de Prof. dr. Mircea Ioan POPA - ian. 28 2022
Să ne păstrăm speranţa!

Într-o perioadă fără multe motive de veselie... să ne păstrăm speranţa!

Chiar dacă motivele de mâhnire par mult mai ușor de găsit, hai să alegem unul așa cum ne-am dori, așa cum ar fi bine să existe regula și nu excepţia. Chiar și așa, o să vedem că debutul a fost unul aproape riscant.

O tânără fără cunoștinţe medicale, într-un judeţ din România, avea de trei săptămâni o amărăciune pe care nimeni nu o înţelegea. Având în vedere traiul într-o perioadă pandemică, deși condiţiile în respectivul loc de muncă erau mai favorabile ca în alte părţi, preocuparea pentru starea de bine a altuia nu se regăsea între priorităţi.

Întâmplarea face (este oare ceva cu adevărat întâmplător?) ca printre colegi să se afle și o persoană care a absolvit Medicina, o persoană care pe parcursul studenţiei a avut preocuparea să fie între cei cu bune performanţe.

În urmă cu câţiva ani am scris mai multe articole sub un capitol generic „Colegi cu Hipocrate”, capitol ce ar merita mult mai multă atenţie și dedicare (nu doar în domeniul medical). Nu doar în medicină este nevoie de lucru în echipă, de colaborare, de colegialitate. Altfel ar merge totul, mai bine, dacă această noţiune fundamentală ar fi înţeleasă corect, dar și aplicată.

Internetul, bată-l vina

Deși grupul despre care am vorbit părea unul unit, format din colegi, situaţia de mai sus părea a se desfășura mai curând între angajaţi decât între camarazi. Medicinista, însă, nu doar că fusese un om serios, un student preocupat de studiile medicale, dar dovedise (încă de mai multe ori) și că simte, și nu numai că înţelege ce înseamnă colegialitatea.

Am putea să ne întrebăm: dacă această caracterizare este corectă, cum de au trecut trei săptămâni fără nicio reacţie? Răspunsul este simplu. Cele două nu lucrau în același birou, iar tânăra doctoriţă nu a avut ocazia să „simtă” mai grabnic că s-ar întâmpla ceva deosebit. În plus, fiind mai nou angajată, nu și-a permis o intruziune în viaţa privată a unei persoane care, până la acel moment, nu îi acordase prea multă atenţie.

Cu toate acestea, „și-a luat inima în dinţi” și a întrebat-o de ce este necăjită. Iniţial a fost respinsă, dar a insistat. Atunci, a auzit următoarele, aproape mot-à-mot: „Viaţa mea s-a sfârșit, am să mor, s-a terminat cu mine!”. În aceste condiţii, și-a intrat în „pielea de medic” și a condus anamneza așa cum se cuvine, câștigând încrederea pacientei-coleg.

Motivul deznădejdii era un test de laborator din care respectiva persoană înţelesese că este infectată cu HIV. Internetul „bată-l vina” (că mult rău poate să facă, dacă este întrebuinţat și interpretat greșit!) i-a „spus” bietei tinere că HIV înseamnă SIDA și că SIDA înseamnă ceva fără speranţă (în ciuda faptului că realitatea este total diferită, actualmente).

Nu este totul pierdut

Anamneza a fost doar începutul. Au fost solicitate analizele de laborator și, ce să vezi (?), în ziua următoare s-a putut citi pe document că de fapt este vorba despre o infecţie (asimptomatică) cu un alt virus, HPV. Reluând anamneza, medicul a înţeles că în momentul primirii analizei, tânăra a fost speriată de privirea „expeditorului”, de lipsa de explicaţii sau de explicaţiile neclare, printre rânduri.

Având în vedere toată peripeţia, a ales să îi ţină colegei un microcurs despre virusuri (în limbaj accesibil, cu elemente medicale explicate în așa fel încât să poată fi înţelese de oricine), i-a transmis mesajul corect și iată că, după mai multe săptămâni de chin, privirea colegei s-a luminat, înţelegând că viaţa nu îi va fi curmată „de această analiză”.

Ce s-ar fi putut întâmpla dacă disperarea s-ar fi accentuat? Nici nu vreau să mă gândesc. În schimb, aleg să spun că dacă încă mai există oameni și colegi, nu este totul pierdut.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe