Sistemul
românesc de sănătate are multe probleme. Prea multe pentru a le duce pe
picioare. Şi, dacă vrei să-l însănătoşeşti, trebuie să începi de undeva. Dar nu
de oriunde. Logica dictează să începi cu prevenţia primară, cu educaţia pentru
sănătate. Orice leu investit acolo se va întoarce înmiit peste ani. Este nevoie
de politici sanogene, cum sunt şi cele antifumat, dar nu avem o clasă politică
suficient de preocupată de viitor. Cel puţin nu de viitorul nostru. În sănătate,
spre exemplu, ar însemna să avem nu doar eterne promisiuni fără acoperire, ci
programe reale de screening şi diagnostic precoce, de prevenţie a manifestărilor
clinice şi a complicaţiilor severe. Bolile cronice netransmisibile continuă să ţină
scăzută speranţa de viaţă în România. Pare că orice am face vom rămâne la coada
clasamentelor europene din domeniul sănătăţii. Nu trebuie să reinventăm roata,
să fim originali de dragul originalităţii. Este suficient să privim cu atenţie
la ţările care au obţinut rezultate notabile.
Vrei
să reduci complicaţiile severe din bolile cardiovasculare? Începe devreme,
chiar de la grădiniţă. Vrei să scazi incidenţa unor cancere? Umblă la factorii
de risc, între care fumatul e cap de listă. Vrei să depistezi cancerele în
stadii curabile? Introdu programe de screening. Vrei să tratezi la timp pacienţii?
Asigură-te că ai oamenii şi echipamentele necesare şi că e facil accesul la
îngrijirile de sănătate.
Altfel,
micile iniţiative pe care le anunţă diriguitorii sistemului nostru de sănătate
riscă să se piardă printre probleme sau chiar să genereze alte probleme la
rândul lor. Aceasta ar putea fi soarta recent anunţatei intenţii a Ministerului
Sănătăţii de creare a unui subprogram distinct de radioterapie, în cadrul
programului naţional de oncologie. De ce? Pentru că radioterapia este doar o
etapă în managementul cancerului. Dacă ai ghiduri terapeutice aduse la zi, măcar
pentru principalele patologii oncologice, atunci poţi recomanda liniştit
radioterapie, chimioterapie sau intervenţii chirurgicale, după cum va fi indicaţia
din ghiduri, fără să te gândeşti că pacientul ar avea nevoie de chimioterapie,
dar mai sunt bani doar pentru radioterapie. Că doar nu o să facem deturnare de
fonduri, nu? Apoi, în România nu sunt încă implementate complet conceptele de
îngrijiri paliative, acestea fiind promovate doar de un grup inimos de
profesionişti, fără a fi însă acceptate ca atare de establishmentul spitalicesc
tradiţional. Astfel, nu mulţi pacienţi aflaţi într-o fază avansată de boală
beneficiază cu adevărat de îngrijirile paliative (printre care şi radioterapia)
recomandate de ghiduri. Şi câţi dintre ei ar fi putut fi depistaţi în faze
curabile dacă ar fi existat programe coerente de prevenţie şi screening?
Privind
lucrurile fără a zgâria prea mult suprafaţa, vedem că România stă foarte prost
în acoperirea nevoilor de radioterapie. Atât de prost încât, după estimările
unui studiu din Lancet Oncology de
acum doi ani, aproape trei sferturi (72%) din nevoile de radioterapie ale
pacienţilor români nu sunt acoperite. Este clar că trebuie făcut ceva. Ce? Să
cumpărăm aparate, desigur. Numai că lucrurile nu sunt atât de simple. Chiar dacă
banii există (împrumutaţi de la Banca Mondială), imaginea alăturată, extrasă
dintr-un studiu publicat anul trecut în European
Journal of Cancer, spune altă poveste. Din estimările specialiştilor, în
următorii cinci ani nu numai nevoia de aparate de radioterapie va fi acută, ci şi
cea de specialişti. Echipamentele pot fi achiziţionate, dacă ai banii, în
câteva luni, chiar trecând prin iadul achiziţiilor publice de la noi. Dar
personalul se formează în ani lungi, iar după formare trebuie motivat financiar
şi profesional să rămână în ţară.
Este
bine că vor fi achiziţionate echipamente de radioterapie? Fără îndoială că da.
Se va rezolva problema celor 72% de situaţii nerezolvate de sistemul actual? Puţin
probabil într-un orizont mediu de timp. Pe termen lung vor putea fi ameliorate
lucrurile? Nu în absenţa programelor de educaţie şi prevenţie. Deoarece îmbătrânirea
populaţiei va pune o presiune din ce în ce mai mare pe sistemul nostru de sănătate.
Suntem deja în situaţia unei corăbii care ia apă din toate încheieturile şi
mateloţii noştri nu văd decât ce vor şi repară doar ce au chef. Când ne vom fi
scufundat de-a binelea, ne vom întreba cu toţii cum a fost posibilă o asemenea
lipsă de viziune. Dar răul va fi fost deja făcut.
