Televiziunea a devenit, în ultimii ani, prietenul de nedespărţit al românului, dar și dușmanul său de moarte, factor declanșator al anxietăţii și al depresiei. Nici instigarea la ură și violenţă nu e departe de acest vehicul media atotștiutor în toate domeniile, inclusiv (sau mai ales) în ale medicinei. Așa se face că majoritatea celor care privesc micul (sau marele) ecran ajung să se autotrateze cu „miraculoasele” produse prezente pe „sticlă” în prea lungile lor calupuri publicitare.
Sunt prezentate acolo, zilnic, leacuri pentru orice: pentru durere (de gât, de spate, de articulaţii, de cap – indiferent de cauza ei), menopauză, insomnie, prostată, ficat, hemoroizi, căderea părului, vedere slabă, imunitate, dinţi galbeni și neuroni obosiţi. S-o fi gândit cineva la efectul acestor reclame cu conţinut medical asupra românilor privitori la televizor? S-o fi gândit cineva câţi oameni își pot agrava starea sau pot sfârși tragic, tratându-se „după ureche”, cu ceea ce văd și aud la televizor? Pentru ce mai există medicii specialiști din diversele domenii ale medicinei (cu zeci de ani de studiu și experienţă în spate), dacă „doftoroaia” televiziune vindecă „pe neve” orice boală? S-ar putea spune că medicii mai există doar pentru a repara ceea ce se mai poate repara după ce românii, asiguraţi medical, dar și plătitori de abonament TV, care dau o importanţă mai mare celei din urmă, se tratează... după reclame. Cine câștigă de aici? Pacientul în niciun caz. Și nici medicul.
Pe de altă parte, cu atâta reclamă care se face tratamentelor împotriva păduchilor, cum de încă mai avem pacienţi cu păduchi în România anului 2018, ţară membră a UE? Ori reclama nu este suficient de convingătoare, ori oamenii aceștia nu au auzit de apă și săpun. Din păcate, pe rudimentarele metode de curăţenie individuală – apă, săpun, șampon – nu se prea înghesuie nimeni să le promoveze. De ce? Cine ar trebui să câștige dintr-un astfel de demers ca să poată fi pus în practică?
