Newsflash
OPINII

Sănătatea mintală în secolul XXI

de Prof. dr. Călin SCRIPCARU - dec. 19 2012
Sănătatea mintală în secolul XXI
   Sănătatea mintală a populaţiei constituie o problemă de importanţă globală. Dreptul la sănătate mintală este reglementat prin numeroase documente, începând cu anii ’60. Organizaţia Mondială a Sănătăţii defineşte sănătatea mintală ca „o stare de bine în care individul îşi poate aprecia abilităţile, poate face faţă stresului normal al vieţii, poate lucra productiv şi îşi poate aduce aportul la progresul comunităţii în care trăieşte“. Dreptul la sănătate mintală cuprinde o relaţie complexă între fizic şi psihic, fiind în strânsă legătură cu celelalte drepturi ale omului. Pentru a respecta drepturile omului, este esenţial ca acesta să benefi­cieze de tratamentele adecvate, să fie expus la cel mai mic risc posibil, să se ghideze după propriile dorinţe şi necesităţi şi să i se ia în considerare cultura, religia, genul şi aspiraţiile.
   Internarea nevoluntară a pacienţilor în instituţiile psihiatrice constituie o încălcare severă a drepturilor acestora şi trebuie luată în considerare ca ultimă soluţie, atunci când celelalte alternative au eşuat. În secolul XXI, nu mai poate fi acceptat tratamentul inuman şi degradant în marile instituţii psihiatrice. Tot mai multe ţări şi-au închis spitalele de psihiatrie, tratându-şi pacienţii în servicii comunitare. O atenţie specială trebuie acordată necesităţilor emoţionale, economice şi educative ale aparţinătorilor, care au o mare responsabilitate în susţinerea pacienţilor, dar care frecvent necesită sprijin.
   Aproximativ 27% din europeni suferă de cel puţin o formă de tulburare psihică în decursul unui an. Cel mai frecvent se întâlnesc tulburările anxioase şi depresia. În anul 2020, se estimează că depresia va fi principala cauză de îmbolnăvire în lumea civilizată. Anual, în Uniunea Europeană, aproximativ 58.000 de persoane decedează în urma actelor de suicid, mai mult decât prin accidente rutiere, crime sau HIV/SIDA. La fiecare nouă minute, o persoană se sinucide în Uniunea Euro­peană, iar tentativele de suicid sunt de zece ori mai frecvente. Alianţa europeană de combatere a depresiei (EAAD) şi-a propus să reducă depresia şi tentativele de suicid, creând reţele regionale de informare între sectorul sanitar, pacienţi şi aparţinători, ONG-uri şi publicul larg. Un studiu-pilot al EAAD a arătat o scădere cu 25% a ratei suicidului, în special la tineri.
   Dizabilităţile mintale apar mai frecvent la populaţiile sărace, la femei, copii şi alte grupuri defavorizate. Un studiul OMS arată că finanţarea sănătăţii mintale este insuficientă. Aproximativ 62% din statele lumii nu au legislaţie privind sănătatea mintală sau legislaţia lor este recentă (ultimul deceniu). Legislaţiile vechi, de obicei, nu includ protecţia vieţii pacientului.
   În timp ce starea de sănătate mintală creşte productivitatea persoanei, condiţiile severe de lucru, precum şi relaţiile conflictuale cu colegii scad randamentul şi cresc costurile. Aproximativ 28% din angajaţii europeni relatează condiţii de muncă stresante. Iniţiativele ce îmbună­tăţesc capacitatea individuală şi reduc factorii stresanţi la locul de muncă cresc, în acelaşi timp, starea de sănătate a populaţiei şi dezvoltarea economică.
   Semnalele de alarmă trase de OMS privind sănătatea mintală sunt: • bolile psihice afectează una din patru persoane şi pot determina suicidul, cauză a prea multor decese • afecţiunile psihice determină pierderi importante în plan economic, social, educaţional, infracţional • stig­matizarea, discriminarea şi neres­pec­tarea drepturilor omului şi a demnităţii bolnavului psihic sunt încă prezente în multe ţări europene.
   Promovarea sănătăţii mintale şi preve­nirea afecţiunilor psihice se adresează individului, familiei şi comunităţii, cu scopul de a amplifica factorii de protecţie şi de a reduce factorii de risc. Principala intervenţie trebuie să aibă loc în şcoli sau la locul de muncă, unde indivizii îşi petrec cea mai mare parte a timpului. Prevenţia afecţiunii psihice în primii ani de viaţă şi promovarea sănătăţii mintale la copii şi adolescenţi constituie o investiţie pentru viitor.
   Ţările Uniunii Europene se confruntă cu fenomenul de îmbătrânire a populaţiei. Vârsta înaintată aduce cu ea multipli factori de risc privind sănătatea mintală şi starea de bine, cum ar fi pierderea suportului social din partea familiei şi prietenilor şi multitudinea bolilor fizice sau neurodegenerative. Din cauza acestui fapt, rata suicidului este mai mare la vârste înaintate. De aceea, unul din principalele obiective ale Uniunii Europene este de a promova starea de bine şi integrarea socială a vârstnicilor.
   Dezinstituţionalizarea serviciilor de sănătate mintală şi acordarea asistenţei medicale în comunitate, în centre de sănătate mintală şi în spitale generale, în colaborare cu familiile pacienţilor şi organizaţiile neguvernamentale, s-au dovedit deosebit de eficiente pentru reintegrarea socială a pacienţilor. Spitalele psihiatrice mari favorizează stigmatizarea şi izolarea socială a pacienţilor. În multe ţări europene, reforma asistenţei psihia­trice a redus treptat tratamentul în spitale, dirijând pacienţii către centrele de sănătate mintală şi comunitate. Această schimbare de mentalitate s-a realizat în paralel cu instruirea pacienţilor, a familiilor lor şi a personalului medical către o participare activă în actul medical.
   De fapt, sănătatea mintală este un concept strâns legat de pacient. Acesta este marcat de experienţe negative pornind din copilărie, relaţiile interumane, caracteristicile mediului de viaţă şi particularităţile sociale. Dar trebuie să recu­noaştem că sunt factori ce acţionează şi în direcţie opusă: sănătatea mintală a populaţiei influenţează major modul în care funcţionează comunitatea, organiza­ţiile, locurile de muncă şi echilibrul societăţii în totalitatea ei. Este vorba de un tot unitar şi interdependent, care, în final, este influenţat şi de dezvoltarea culturală a respectivei ţări.
   Strategia României, în acest sens, porneşte de la experienţa multor ţări europene în care reforma sistemului psihiatric şi-a dovedit eficienţa, fiind susţinută, în prezent, cu toată convingerea de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii. Statele UE au înţeles că psihiatria comunitară asigură eficienţa tratamentului bolnavului psihic şi reduce costurile determinate de medicaţie. Nu mai vorbim de confortul pacientului şi de eliminarea unor factori stresanţi determinaţi de mediul spitalicesc, oricât de primitor ar fi el. În acest mod, centrele de sănătate mintală, acoperind cca 100.000–150.000 de locuitori, cu o teritorializare bine stabilită, pot deveni placa turnantă a sistemului de îngrijiri psihiatrice. „Echipele terapeutice“ monitorizează pacienţii din teritoriu la domiciliu, discută cu anturajul şi familia pacientului, culeg date despre starea acestuia, în funcţie de care modulează tratamentul. În acutizări, pacientul este examinat de medicul psihiatric la nivelul centrului de sănătate mintală, unde poate fi şi internat pentru câteva zile la pat sau în regim de spitalizare de zi. Ulterior, în funcţie de evoluţia afecţiunii psihice, este retrimis la domiciliu sau este internat într-un spital de specialitate. În acest mod, centrul de sănătate mintală devine un „filtru“ al internărilor în spital, reducând numărul acestora (la care România deţine primul loc în Europa) şi îmbunătăţind calitatea actului medical spitalicesc şi a condiţiilor hoteliere. Strategia ţărilor euro­pene în trecerea la psihiatria comunitară a variat de la închiderea completă a spitalelor de psihiatrie, cum e cazul Italiei, până la crearea unei „simbioze“ între acestea şi centrele de sănătate mintală, mai mult în favoarea uneia sau alteia dintre instituţii.
   În Europa, un accent deosebit se pune pe terapia ocupaţională. Activitatea fizică determină o stabilizare a afecţiunilor psihice şi o ameliorare evidentă. „Coope­ra­tivele sociale“ din Italia desfăşoară activităţi productive, cu valorificarea produselor şi remunerarea pacienţilor. Spre exemplu, toate spaţiile verzi din oraşul Trieste (Italia) sunt îngrijite printr-un contract între primărie şi cooperativele sociale. Pacienţii locuiesc în „locuinţe protejate“, unde se autogospodăresc şi desfăşoară o activitate productivă cvasinormală.
   Trebuie să accentuăm, de asemenea, rolul asociaţiilor familiale şi al organizaţiilor neguvernamentale. Asociaţiile familiale sunt, de obicei, axate pe rudele pacienţilor cu o anumită afecţiune, se întâlnesc săptămânal şi monitorizează îndeaproape evoluţiile legislative din domeniu. Presiu­nea lor socială este foarte puternică, nu de puţine ori obligând autorităţile să modifice unele propuneri legislative. De asemenea, asociaţiile familiale şi organizaţiile neguvernamentale constituie o importantă sursă de sponsorizări pentru aceşti pacienţi.
   Indiferent dacă implementarea acestui sistem în Romania va avea loc în ani sau decenii, ne dorim ca legislaţia actuală în domeniul sănătăţii mintale să fie un ghid pentru medicii psihiatri ce vor urma. Ei vor definitiva această reformă şi vor beneficia de efectele sale.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe