Trecerea
de la comunism la capitalism (nu-mi place termenul, aş prefera „societate
deschisă“) implică transformări radicale în toate sectoarele. Domeniul sănătăţii
a rămas cel mai puţin reformat şi, ca atare, unul dintre cele mai
neperformante. Toţi parametrii stării de sănătate a populaţiei ne plasează la
un nivel aproape inadmisibil pentru o ţară europeană. Nu lipsa banilor este
principala cauză, deoarece, în timp, sănătatea a primit de la buget cote tot
mai mari, iar rezultatele sunt tot mai slabe (de la 10,4 miliarde de lei în
2005, la 24,3 miliarde de lei în 2011, bani alocaţi sănătăţii). Probabil că
majoritatea acestor bani se scurge, îndeosebi trecând prin marile spitale de
stat, către „profituri incorecte“ şi că aceste găuri negre ar trebui stopate
printr-o nouă lege a sănătăţii. Evident, opoziţia faţă de aceasta este furibundă,
deoarece sunt în joc mari interese financiare.
Desigur,
criză este peste tot în lume, dar în domeniul sănătăţii se iau măsuri de
redresare energice, pe care România nu le poate ignora multă vreme, integrată
fiind în sistemul vestic. Dezorganizarea sistemului este o premisă pentru
incorectitudine, pentru profituri ilicite. În Statele Unite, reforma sanitară
preconizată de preşedintele Obama este deosebit de energică, s-au redus masiv
fondurile marilor clinici, favorizându-se însă spitalele mijlocii şi mici, mai
performante potrivit studiilor făcute de guvernul american, s-a procedat la
reduceri mari de personal medical în marile clinici, utilizarea fondurilor este
riguros urmărită, iar această politică americană este urmată şi în Uniunea
Europeană. Dacă toate statele americane se guvernează uniform, Europa, care nu
este „Statele Unite ale Europei“, lasă fiecărei ţări (deocamdată) libertatea de
a decide politica sanitară proprie. Fondul Monetar Internaţional şi Comisia
Europeană exercită însă presiuni tot mai energice şi asupra ţării noastre.
Pentru
moment, noua lege a sănătăţii a fost abandonată, nodul în papură fiind sistemul
de urgenţă SMURD, introdus de dr. Raed Arafat, care însă nu ar fi afectat de
fapt în niciun fel, doar că nu ar mai deţine monopolul. Am călătorit mult în
spaţiul european, începând cu 1990, şi sunt relativ bine documentat. De pildă,
la Bruxelles, pe lângă sistemul bine echipat de tip SMURD, funcţionează o reţea
amplă de medici care se deplasează la cazurile de urgenţă de tip comun (febră înaltă,
crize de panică, diverse colici etc.), care constituie marea majoritate a
solicitărilor, cu maşina personală, fără şofer (ca în cazul ambulanţei), fără
brancardier şi personal mediu, au electrocardiograf, defibrilator, trusă de
prim ajutor, toate acestea cumpărate din bani proprii, serviciul lor este
decontat de casele de asigurări, iar în situaţii foarte grave solicită un
echipaj complex tip SMURD. Numeroase solicitări veneau de la azilurile pentru bătrâni,
pentru diverse probleme, inclusiv constatarea, uneori, a decesului. În acest
mod, costul per intervenţie este foarte mult diminuat. În orice situaţie, aceşti
medici sunt obligaţi să redacteze o scrisoare medicală către medicul de
familie, precizând constatările, diagnosticul şi tratamentul, se ataşează
traseul electrocardiografic (ceea ce, din păcate, SMURD nu face). În acest
sistem lucrează mulţi medici români emigraţi în Belgia, pe care i-am însoţit în
deplasările lor, cunoscând astfel sistemul şi… oraşul. Este un sistem privat
care funcţionează foarte bine în paralel cu cel de stat, la care nu se renunţă.
Sistemul SMURD nu poate asigura asistenţa rapidă în localităţile mici, aflate
la distanţă de centru. Per total, economiile sunt considerabile.
Dar,
să revenim la reforma americană pe care europenii o urmăresc cu atenţie şi, mai
mult sau mai puţin, mai repede sau mai târziu, o preiau într-o anumită măsură.
Americanii urmăresc tot mai riguros utilizarea banilor şi combat energic
practicile ilicite. De pildă, în decembrie 2011, au fost arestaţi 13 medici şi
o asistentă medicală pentru că au acceptat mită pentru a trimite diverşi pacienţi
la examinări costisitoare, tip CT, cateterism, ecografii etc., primind pentru
acest „serviciu“ un anumit procent din banii plătiţi de pacient sau de casa de
asigurări. A fost arestat şi directorul unui complex de investigaţii
paraclinice, Chirag Patel, care a oferit medicilor această „cointeresare“.
Sistemul este practicat şi la noi, inclusiv în cazul prescrierii unor
medicamente costisitoare. Legat de acest aspect, în SUA, Israel, UE şi nu
numai, este interzisă „sponsorizarea“ unor vârfuri medicale pentru participări
la congrese internaţionale (mită mascată) cu scopul facilitării vânzării
anumitor produse în clinicile respective sau în afara lor. România nu
supraveghează activitatea de marketing a companiilor farmaceutice, dar, în SUA,
firme de primă mărime au primit amenzi substanţiale pentru reclamă incorectă.
Compania farmaceutică Pfizer a plătit recent (2009) amenzi de 2,3 miliarde de
dolari pentru „şperţuri acordate medicilor şi pentru marketing abuziv“.
Intervenţiile
pe coronare, dilatările, stentările etc. sunt costisitoare. Au fost descoperite
o serie de cazuri de implantări abuzive de stenturi pe coronare, la pacienţi
care puteau fi trataţi medical. Aceste tipuri de intervenţii sunt bine
remunerate de casele de asigurări de sănătate, astfel încât medicii sunt tentaţi
să le practice şi să le raporteze abuziv. Din acest motiv, în SUA, au fost înfiinţate
comisii de stat pentru verificarea corectitudinii indicaţiilor medicale, cu
imputarea costurilor pentru medicii care au comis abuzuri. De altfel, pentru
validarea indicaţiei este necesar un aviz din partea unor medici din afara
instituţiei care practică intervenţia. Medicii care au efectuat stentări
coronariene considerate a nu fi fost necesare au fost obligaţi la plata unor
sume considerabile. Tot al şaselea pacient stentat revine în clinică în următoarele
30 de zile pentru reapariţia durerilor sau alte probleme, ceea ce ridică, de
asemenea, costurile suportate de sistemul de asigurări. România este încă
departe de introducerea unor controale riguroase asupra acestui aspect.
În
Germania, au fost sancţionaţi medicii care au efectuat histerectomii plus
anexectomii neindicate în mod expres, aceste intervenţii având, de asemenea, un
cost de rambursare ridicat.
Până
unde merg, în SUA, sancţiunile aplicate medicilor care se fac vinovaţi de culpe
medicale grave? Iată un exemplu recent, încă nefinalizat. Procurorul a cerut
pedeapsa cu moartea pentru medicul Kermit Gosnell, acuzat de moartea unei
paciente cauzată de supradozaj de meperidină, dar şi de moartea din culpă
(considerată criminală) a şapte bebeluşi în maternitate şi pentru efectuarea de
întreruperi de sarcină după 24 de săptămâni (echivalent cu pruncuciderea). Urmărind
cazuistica americană, este evident că sancţiunile aplicate medicilor s-au înăsprit
progresiv, iar presa de peste ocean insistă asupra „medicilor cu maşini de lux“
suspectaţi de câştiguri incorecte. Europa este departe de procedurile
americane, dar influenţa acestora se face simţită.
Deocamdată,
cu privire la legea sănătăţii, au loc, în special în Bucureşti, manifestări de
stradă care se opun oricărei schimbări, blochează orice iniţiativă legislativă,
indispensabilă de altfel. Casa Naţională de Asigurări de Sănătate are deja un
deficit consistent şi nu mai poate suporta găurile negre din sănătate, pe care
nici bugetul ţării nu le poate acoperi. Asistenţa de urgenţă SMURD este doar o
foarte mică parte din legea Sănătăţii, iar noua lege nu afectează acest sistem.
Privatizarea marilor clinici, separarea învăţământului medical de asistenţa
medicală, interzicerea activităţii medicilor de spital de stat şi în sistemul
privat (incompatibilitate evidentă, neacceptată în SUA şi UE), creşterea
fondurilor acordate prevenţiei, sancţionarea promovărilor nemeritate şi a
fraudei ştiinţifice, aplicarea legii privitoare la plagiat, redeschiderea unor
dosare asupra cărora „s-au închis ochii“ – toate acestea nu pot întârzia multă
vreme, altfel, prăbuşirea sistemului este inevitabilă. Blocarea legii sănătăţii
are consecinţe deosebit de grave. România nu poate rămâne indiferentă la
semnalele şi reformele care au angajat deja profund Statele Unite şi Uniunea
Europeană.
