Tratarea hipertensiunii arteriale (HTA) include, pe lângă tratamentul medicamentos, și un regim alimentar hiposodat. De aceea insist și eu, când am pacienţi hipertensivi, asupra regimului hiposodat și le explic că pentru binele lor ar fi recomandat să reducă semnificativ cantitatea de sare pusă în mâncare, dar și să fie atenţi la sarea ascunsă în alimentele procesate (mezeluri, conserve, slănină etc.).

Le explic că, din păcate, rinichii pacienţilor hipertensivi nu reușesc să elimine sodiul din corp atât de eficient precum rinichii pacienţilor non-hipertensivi, altfel că sodiul rămâne în corp pentru mai multe zile, ducând la creșterea valorilor tensionale. Din păcate, de multe ori pacienţii mei reușesc să mă surprindă în mod negativ. Și am să dau mai jos câteva astfel de exemple.

Un cuplu de pensionari, ambii cu valori tensionale ridicate și cu un tratament antihipertensiv complex, îmi explică foarte mândri că ei au reușit să reducă sarea din mâncare. Din păcate, fără să se vadă vreun efect în valorile tensionale:

– Soţia pune o jumătate de linguriţă de sare în mâncare, îmi
spune mândru pacientul.
– Foarte bine, zic eu. Și cum e gustul?
– Gustul e bun, pentru că mai pune și o lingură de Delikat.

Au fost foarte dezamăgiţi când le-am dovedit că toate aceste condimente pentru mâncare au în compoziţia lor în principal sare, că de fapt sunt zarzavaturi cu multă sare.

O altă pacientă vârstnică se prezintă la cabinet cu valori tensionale ridicate, deși urmase cu consecvenţă tratamentul medicamentos. Încep s-o întreb ce-a mâncat, dar fără să primesc răspunsuri clare (pacienta avea și un grad de demenţă), așa că întreb punctual:

– Dar salamuri, conserve, pateuri aţi mâncat?
– Nu, răspunde pacienta.

Așa că îi dau un diuretic suplimentar, urmând să revină și a doua zi la control. În a doua zi situaţia se repetă, așa că o rechem la control și a treia zi (evident, am decontat doar o consultaţie de la CAS, fără a mai fi plătit pentru controalele ulterioare). A treia zi, în timpul consultaţiei aud clopotele de la biserică și-mi cade fisa:

– Maică, zic eu, ţii post, nu-i așa? (Era postul Crăciunului.)
– Normal, îmi răspunde ea.
– Și mănânci pufuleţi?
– Două pungi pe zi.

După ce i-am explicat că sarea provenea din pufuleţi și am convins-o să renunţe la ei, nu a mai fost nevoie ca pacienta să revină la control.

O altă pacientă, tot pensionară, se prezintă la cabinet cu valori tensionale crescute relativ recent. O întreb ce-a mâncat în ultimele zile și insist și o întreb dacă nu cumva a mâncat varză murată din butoi (era toamnă târzie, tocmai când se termina de fermentat varza în butoaie). Neagă că ar fi mâncat așa ceva. Așa că îi dau suplimentar un diuretic și o rechem la control. Prin ziua a treia pacienta mă întreabă senină:

– Domnule doctor, oare n-o fi de la moarea de pe curechi? Că eu beau în fiecare zi câte un pahar de moare pe stomacul gol, de dimineaţă. Că așe-i de bună la stomac...
– Maică, zic eu stupefiat, matale nu ai mâncat sarea; matale ai
băut-o!

La final am să menţionez o observaţie din practica medicală legată tot de tratamentul pacienţilor hipertensivi: pe timp de iarnă trebuie să măresc doza de antihipertensiv comparativ cu vara. Explicaţia ar fi simplă: vara se produce o vasodilataţie generală care scade tensiunea arterială. Posibil că și transpiraţia abundentă contribuie la scăderea valorilor tensionale prin pierderile de apă și minerale, inclusiv sodiu. Pe scurt: iarna nu-i ca vara!

Citiți și: Nu mai înţeleg nimic