O
societate medicală are un trecut şi un viitor, un schimb de generaţii, lideri
care influenţează destinele şi care orientează politicile, care şi-au câştigat
dreptul să intre în istoria unei asociaţii profesionale, dar aceasta de multe
ori nu beneficiază de o rememorare scrisă a evoluţiei şi momentelor importante
din viaţa sa. Acest lucru nu a fost neglijat de Societatea Română de
Pneumologie (SRP). Deşi scrisă şi publicată în 2009, scurta introspecţie în
trecutul pneumologiei româneşti a trecut adesea neobservată. Rolul acestui
articol este de a rememora drumul lung şi dificultăţile traversate de această
societate de-a lungul anilor săi de existenţă.
Aşa
cum arătam în prefaţa acestei monografii, la momentul în care am încercat să
adunăm informaţii despre drumul plin de sinuozităţi al acestei asociaţii
profesionale, care a presupus adesea sacrificii, am avut mari dificultăţi,
autorii fiind „obligaţi“ să caute în nenumăratele publicaţii din vremuri
demult apuse, aflate atât în biblioteca Institutului de Pneumologie, cât şi
în Arhiva Naţională. Generaţiile de pneumologi care s-au perindat şi au activat
în dispensare, în unităţi sanatoriale sau spitale meritau să aibă acces la rememorarea
unor evenimente importante din viaţa lor profesională, iar liderii de opinie,
la o redescoperire a eforturilor depuse pentru a aduce specialitatea pe
piedestalul pe care se află în prezent. Dreptul la patrimoniul pe care l-a deţinut
până în perioada comunistă, reîmprospătarea şi întărirea imaginii unor
profesori care au contribuit la menţinerea pe orbită a acestei „rude sărace“ a
specialităţilor din România au fost tot atâtea momente relevate de această broşură,
care vor permite o lectură interesantă şi utilă.
Destinul
Societăţii Române de Pneumologie s-a intersectat în multe situaţii cu cel al
Institutului de Pneumologie „Marius Nasta“. S-au scris adesea pagini comune,
iar evoluţia de la ftiziologie la această rudă orfelină din peisajul specialităţilor
medicale din România, pneumologia, a presupus o multitudine de sacrificii. În
mai multe capitole, încercăm să argumentăm toate perioadele din istoria SRP,
analizând şi crizele, dar şi paşii de progres în domeniu. Merită să fie citite
astfel, pe rând, capitolele: preocupări pentru contracararea ftiziei la sfârşitul
secolului XIX; Spitalul Filaret – geografie umană şi repere istorice; spitalul
la începuturile sale; Societatea, Ioan Cantacuzino şi activitatea sa în
domeniu; demersuri postbelice – Institutul de Ftiziologie; reactivarea şi
reorganizarea Societăţii; repere la sfârşitul secolului XX – situaţia
postdecembristă; continuarea luptei sub o titulatură mai cuprinzătoare. Toate
menţionează contribuţia „pionierilor“, a liderilor de opinie şi conducătorilor
SRP sau a managerilor institutului naţional şi se constituie într-un omagiu
adus unor profesori precum: prof. dr. C. Anastasatu, conf. dr. O. Bercea, prof.
dr. P. Stoicescu, prof. dr. E. Corlan, prof. dr. V. Golli etc.
Am sperat – şi
sperăm în continuare – că intrarea ţării noastre în Uniunea Europeană va da
culoare şi va aduce o recunoaştere suplimentară acestei specialităţi, care
tocmai prin afirmarea propriei identităţi a permis în multe ţări progresul,
atât în planul practicii clinice, cât şi în cel al cercetării fundamentale.
Această mică istorie a Societăţii Române de Pneumologie va permite generaţiilor
următoare să analizeze evenimentele trecute, prezente şi viitoare, conform
afirmaţiei lui Pierre-Claude Nivelle de La Chaussée: „Faisons ce qu’on doit faire et non pas ce qu’on fait“…