Pe toate canalele, știrile s-au schimbat radical în ultimele săptămâni. Sigur că există competiţia declanșată de războiul din Ucraina, dar și mai importante au devenit știrile despre vreme. Cupola de căldură, foarte știinţific definită de meteorologi, a cuprins Europa, și nu numai. Ard pădurile, arde vegetaţia, au loc incendii în insulele grecești, care rămân golașe și îmbracă forme și imagini amintind de peisaje selenare.

Oamenii mor în această perioadă pentru că o serie de comorbidităţi sunt exacerbate de caniculă. Râurile se „uscă”, rămâne doar pietrișul de pe fundul lor pentru a aminti că acolo este un vad creat cândva de ape. Seceta, care înainte era specifică anumitor continente, și care probabil că din cauza sărăciei acelor zone nu era luată în seamă de marile puteri industriale, se extinde galopant. La fel și fenomenul de deșertificare.

E interesantă abordarea oamenilor în funcţie de specialităţi. Dacă mă gândesc la un exemplu recent venit din Anglia, jurnaliștii, după ce au anunţat că s-a atins cea mai mare temperatură în această ţară, de 40,3 grade, vin și cu o știre liniștitoare: se va răci, pentru că vin furtunile. Sigur, pentru ei este o știre de senzaţie și dacă arată pământul pârjolit, crăpat, și dacă transmit din plină furtună, cu vântul bătând pe lângă camerele de filmare, cu rafale de ploaie, copaci căzuţi, mașini zdrobite, vieţi pierdute.

Energiile verzi și energiile poluante

Pentru politicieni este un subiect de mare dezbatere. Indiferent de ţară, acum la modă este relaţia poluare – surse de căldură/energie – consecinţe asupra naturii. După stoparea dependenţei de gazul și petrolul rusesc, și aici discuţiile merg într-o direcţie cert poluantă. Prim-ministrul german și-a cerut scuze pentru reluarea generării de energie cu ajutorul termocentralelor pe bază de cărbune.

Unii agreează energia nucleară, dar acolo alimentarea cu apă devine o problemă în condiţii de secetă. Industriașii au și ei părerile lor. Nu pot stopa motoarele care aduc profit. Și pentru că tot vorbim de surse nepoluante, la modă este mașina electrică sau hibrid; aparent, ar rezolva o problemă de poluare, dar nu se iau în discuţie energia consumată pentru subansamblurile care stau la baza acestor automobile, și nici alimentarea la un curent care vine din surse poluante.

Rămâne în toate acestea o altă victimă sigură: cetăţeanul de rând. Scumpirile în lanţ, erodarea salariului și pensiei, criza alimentară care nu va ierta nicio ţară, economisirea consumurilor de energie în variante diferite – toate acestea au venit și vin pe capul lui într-o cavalcadă continuă, accelerată.

Oprim furtul de lemn sau împădurim?

Nici ţara noastră nu a fost iertată de acest asalt climatic. Priveam deunăzi doi bătrânei care, în așteptarea autobuzului, s-au ascuns în umbra rară a unui copăcel, toropiţi și sleiţi de cele 36 de grade. Primim asigurări că la noi nu va fi așa de rău, dar ne pregătim pentru posibile decese induse de caniculă. Se anunţă cu tam-tam că vom folosi bani europeni pentru împădurirea a 56.000 de hectare până în 2026, prin PNRR.

Dacă mă uit însă la cifrele legate de Inventarul Forestier Naţional (Ciclul II) din 2018, jumătate din lemnul care dispare din pădurile noastre nu are acte și înseamnă, în cifre, 20 de milioane de metri cubi anual, din care doar 200.000 de metri cubi furaţi sunt practic capturaţi. Mă întreb – oare nu ar fi mai corect să încercăm să stăpânim acest dezastru accelerat asupra mediului, provocat de om, prin controale, legi înăsprite, decât să împădurim în ritmul de vals al UE?

Acest dezastru a devenit o sursă de îmbogăţire pentru unii, dar pentru multe state a însemnat alunecări de teren, distrugeri de case și ale agoniselilor de-o viaţă. Oare cupola de căldură nu ar fi fost nefuncţională dacă ar fi existat, inclusiv pentru ţara noastră, o „cupolă de umbră” asigurată de acei copaci împotriva cărora ne înverșunăm – nu doar în păduri, în orașe, dar și pe marginea drumurilor naţionale?

Prea târziu?

România se prăjește la soare. Râurile devin pârâiașe, lacurile pierd 35% din volumul de apă, iar aerul condiţionat este, în mod indirect, o altă sursă de poluare, alături de frigidere și de becuri. Poate că sloganul de-a apela la energie verde trebuia lansat mult mai devreme, pentru ca generaţiile viitoare să nu ajungă la întrebări decisive de tipul: Ce fac? Las industria să continue debordant sau o stopez? Fac economii de dimineaţă până seara la surse consumatoare de curent, raţionalizez apa etc.?

Variantele cu „secetă sau furtună” nu sunt câștigătoare, iar umanitatea trebuie să facă faţă unei crize de mediu critice, care pune în discuţie chiar supravieţuirea noastră pe Pământ. Cu toate acestea, foarte mulţi dintre noi ne continuăm traiul ca și când nimic nu s-ar întâmpla. Astfel demonstrăm că nu suntem atenţi la aforismul lui Victor Marin în „Ţara lui Travian”: „Clima nu se schimbă; doar cele care prezintă rubrica «Meteo»”.

Citiți și: Orandum est ut sit mens sana in corpore sano*