Newsflash
OPINII

Semiologia resentimentului anti-medical

de Dr. Vlad STROESCU - mar. 12 2021
Semiologia resentimentului anti-medical

Mă întreb dacă sunt multe societăţi în care resentimentul faţă de doctori să fie atât de mare precum în România. Eu nu mai știu niciuna.

doctor-5708102_1280
Foto: Pixabay

Emoţiile astea rele nu sunt simple, sunt încâlcite în complexe vechi, încât uneori nici eu nu știu ce ni se reproșează și cu ce coloratură sentimentală. Dar să încercăm totuși să clasificăm, semiologic,
afectivitatea negativă cu care ne confruntăm.

Multor oameni le e frică de noi. Normală până la un punct, frica se ramifică uneori spectaculos. Astăzi, unor oameni le e frică de faptul că îi vom omorî intenţionat, plătiţi de forţe obscure să o facem. Sau prin neglijenţă, pentru că nu ne pasă. Frica te poate bloca, te poate împiedica să ceri ajutorul, dar frica poate fi și una agresivă, în care te baţi cu un inamic invizibil ca să supravieţuiești.

Altor oameni le e rușine. În disciplina mea, psihiatria, trebuie să mă lupt cu rușinea zi de zi. Încercând să o domesticim, în stilul nostru medical, am rebotezat-o știinţific, „stigmatizare”, de exemplu. Rușinea poate fi ucigașă, și nu doar prin faptul că te ţine departe de ajutor.

Alţi oameni sunt revoltaţi. Revolta e o reacţie și ea, sănătoasă. Fără revoltă nu e schimbare. Revoltă împotriva unor sisteme opresive și corupte, care i-au favorizat pe cei puternici și i-au îmbolnăvit pe cei slabi. Alteori, revolta e doar împotriva indiferenţei universului: de fiecare dată când un om moare, medicii știu că cei dragi îi vor învinovăţi o vreme, chiar dacă nu e nicio vină.

Uneori, resentimentul anti-medical e atât de mare, încât începem să ne dispreţuim noi înșine. Să ne întrebăm cât de schingiuit ne e sufletul și de strâmbat ne e caracterul, după anii de practică medicală și de muncă în condiţii adesea rele și abuzive.

Am citit recent scrisoarea unui coleg emigrat despre umilinţa cronică îndurată într-un mare spital din București și m-am întrebat ce fenomen pervers explică faptul că atâţia medici tineri au tăcut și au îndurat anii aceia foarte tulburi pentru breasla noastră, acum circa două decenii. Nu e rolul oricărui tânăr acela de a schimba în bine lumea? Unde am dat greș?

Dar uneori, când mă satur eu însumi de propria oboseală, mă gândesc că nu suntem niște oameni atât de răi. Că, la urma urmelor, în anul care a trecut, ne-am pus aproape toţi pielea la bătaie, ne-am dat vieţile peste cap, ne-am lăsat copiii singuri încuiaţi în case și am făcut tot binele de care am fost în stare. Știu, e doar meseria noastră, nu avem dreptul să cerem vreo mulţumire. Dar putem, din când în când, să fim mulţumiţi de noi înșine.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe