Am obosit să mai urmăresc tv-ul, presa scrisă, mediul online. Serios,
a ajuns să îmi facă rău fizic. Nu mai pomenesc și faptul că este o risipă uriașă
de timp și, din păcate, timpul este singura noastră resursă irecuperabilă. Odată
pierdut, așa rămâne. După luni întregi în care am urmărit ca oricare alt telespectator
subiectele șocante din sistemul de sănătate, precum ancheta dezinfectanților diluați,
a șirului de minciuni și nereguli de la nou înființata unitate pentru tratarea arșilor
de la Spitalul de Urgență Floreasca, înregistrarea audio ascunsă în care medicul-șef
de la Terapie intensivă, Spitalul „Sf. Pantelimon“, îi spunea unui medic din cadrul
aceleași secții cărui pacient „merită“ să i se aloce medicația. Sau despre cazul
medicului psihiatru care făcea internări fictive în schimbul unor sume de bani și,
în plus, înregistra pacienți în studii clinice, deși aceștia nu participau la nimic
în realitate, scopul fiind tot obținerea de bani, conform cu numărul crescut de
pacienți. „Vedeta“, dacă o pot numi așa, săptămânii în curs este Spitalul Județean
Ilfov, unde mărturisirile curg gârlă. Nu sunt materiale sanitare, cadavrele sunt
transportate printre femeile gravide care așteaptă pe hol, ecograful este vechi,
infecțiile nosocomiale sunt prezente, în fine, tot tacâmul. Seria dezvăluirilor
se promite a fi abia la început. Sub protecția anonimatului, desigur, poți dezvălui
câte poftești.
Inițial, toate aceste dezvăluiri ar fi avut scopul nobil de a deschide
ochii autorităților să ia măsuri, să schimbe oamenii de conducere incapabili să
obțină rezultate bune, să transmită eventual problema undeva mai sus (unde oare?)
de unde să se poată aloca fonduri. Să se facă „ceva“. Ce anume, nici noi nu știm.
Sfaturi de dat la berea de seară din fața blocului are tot românul. Fiecare cetățean
este expert în cel puțin un domeniu, dacă nu cumva în toate. Bere să fie, că de
sfaturi și oratorie nu ducem lipsă.
Încet încet, s-a ajuns mai degrabă la denigrarea accentuată a profesiei
de medic, dar de data asta în mod fățiș, pacienții fiind încurajați, în numele dreptății
și al adevărului pus pe masă, să raporteze orice neregulă observă în spitale. Practic,
nu este zi în mediul online și tv să nu văd câte o știre denigratoare la adresa
medicilor și imagini cu pacienți revoltați. Că sunt scrise pe bloguri personale,
că sunt postate pe rețele sociale, sau apar sub formă de știri oficiale, toate duc
în același loc. Spitalele sunt haznale, medicii nu (mai) sunt oameni.
Te întrebi, în mod firesc, privind reportajele: „Oare așa or fi toți
medicii?“. De fapt, așa se întreabă un om care mai are ceva resurse intelectuale,
fiindcă masele se grăbesc direct la concluzii: „Așa sunt toți medicii! Toți vor
să îți ia banii și să te lase să mori, să te chinui! Nu vor decât bani!“. Poate
de aceea aud, rar ce e drept, pacienți lăudând câte un medic pentru faptul că „a
avut răbdare să vorbească cu ei și să îi asculte“. Normalitatea a devenit excepție.
Este greu să deschidem ochii, să acceptăm că zeci de ani nu s-a făcut
mai nimic, sau foarte puțin în termeni de modernizare a spitalelor, de management
onest măcar, nu spun performant, iar acum brusc, trebuie să recuperăm cât pentru
câteva generații bune din urmă. Asta este moștenirea nepăsării, dar și a căpușării
sistemului medical românesc, de ani buni de zile, de diferite grupuri de interese,
așa cum le numea fostul președinte al țării.
Ce facem cu toate nemulțumirile acestea medicale ca societate, ca
viitori pacienți, sau aparținători? Le aruncăm pe medici, că doar cu ei intrăm în
contact. Ai vrea poate să înjuri un politician, dar mai mult decât să o faci seara
în fața ecranului tv nu reușești, fiindcă aparținem unor lumi diferite. Drumurile
lor cu ale noastre nu se prea intersectează, decât cu ocazia vreunei mese câmpenești
din campania electorală unde aroma de grătar a micilor și fâsâitul sticlelor de
bere au efect deturnant al acestei stări de furie. Și atunci, cu prima ocazie când
ajungi la medic, ai prilejul descărcării sufletului, gândind simplist că dacă e
medic și lucrează în sistemul de sănătate, are și puterea de a desluși și repara
toate problemele, dar amână din rea-voință.
Am obosit să urmăresc știrile online, de comentarii nici nu mai zic.
Mulți vor spune că este greșeala mea că pierd timpul urmărind așa ceva. Probabil,
dar comentariile, atât în termeni de mesaj, cât și de noțiuni de bază gramaticale,
arată o populație cu un nivel de pregătire redus, de înțelegere și mai redus, cu
o gândire simplistă, căreia îți este ușor să îi înoculezi idei și să îi dai, ca
mass-media, iluzia folosirii propriului intelect.
Iar despre practicarea meseriei de medic, ce aș putea să mai spun?
Singura bucurie care îți mai rămâne este aceea de a ajuta pacientul să își redobândească
starea de sănătate, ceea ce îți aduce și o satisfacție profesională după care tânjim
încă de la examenul de admitere în facultate. Și toate acestea ar fi ideal să se
desfășoare într-un cadru cât mai normal de exercitare a profesiei, departe de dezvăluiri
pe bloguri, postări de facebook și reportaje tv. Poate într-o zi cineva o să aibă
și ceva frumos de povestit online despre noi, ca medici, profesioniști și oameni.
