De la 30 septembrie, americanii pot afla,
din doar câteva clicuri de mouse, dacă medicul lor curant a luat bani de la
compania farmaceutică ale cărei produse le prescrie. Şi nu doar bani. Baza de
date făcută publică de guvernul american face diferenţa între diversele
beneficii pe care un medic le poate primi: onorarii pentru consulturi, pentru
conferinţe, pentru cercetare; cheltuieli cu cadouri, distracţii, mese, călătorii,
obiecte educaţionale; contribuţii la acte de caritate, drepturi de autor,
granturi. Pentru început, baza de date va conţine doar sumele şi contravaloarea
serviciilor primite de medicii americani în perioada august–decembrie 2013,
urmând ca datele să fie actualizate anual; situaţia pentru anul în curs va fi
publicată vara viitoare.
Physician
Payment Sunshine Act este parte din pachetul Obamacare, aprobat în 2010,
dar punerea sa în practică se face cu un an şi jumătate mai târziu decât
trebuia deoarece au fost aprobate cu mare întârziere normele de aplicare (sună
cunoscut, nu?). Pentru cele cinci luni procesate în baza de date, au fost
înregistrate nu mai puţin de 4,4 milioane de plăţi efectuate de firmele de
medicamente şi dispozitive medicale, în cuantum total de 3,5 miliarde de
dolari. Beneficiarii au fost 546.000 de medici şi 1.360 de spitale
universitare. Trebuie însă avut în vedere că unele relaţii contractuale dintre
medici şi industrie au un caracter multianual, astfel că plăţile efectuate la
începutul anului nu sunt deloc reflectate în această evidenţă. De asemenea, nu
au fost incluse în baza de date plăţile făcute pentru studii în desfăşurare
privind medicamentele neaprobate încă de FDA sau utilizate pentru alte indicaţii
decât cele deja acceptate; aceste date vor deveni disponibile odată cu
aprobarea medicamentului sau în termen de cel mult patru ani, oricare din
aceste termene va fi atins primul.
Demersul american de a transparentiza plăţile
primite de medici are ca scop creşterea calităţii actului medical şi de a
consolida relaţia de încredere dintre pacient şi medicul său. O serie de
specialişti şi chiar societăţi de specialitate atrag însă atenţia că datele
trebuie privite cu rezerva că sunt încă suficiente erori de atribuire (între
medici cu nume similare) şi că sumele alocate cercetării includ preţul de raft
al medicamentelor furnizate pentru pacienţii din studiile clinice.
Cu toate neajunsurile care însoţesc orice
început, sistemul american de sănătate a făcut un pas uriaş în direcţia evitării
conflictelor de interese, a garantării caracterului integru al personalului
medical şi a asigurării unei necesare transparenţe pentru interesele financiare
care ar putea deturna actul medical. Pentru o ţară ca România, unde nu trece săptămâna
fără a fi dezvăluite noi scandaluri de corupţie, de conflicte de interese sau
de abuz în serviciu, unde în fruntea organizaţiei profesionale a medicilor se
agaţă de scaun un om găsit (printr-o sentinţă definitivă!) în conflict de
interese, o astfel de bază de date ar fi mai utilă decât orice comunicat ARPIM
privind suferinţele pacienţilor care nu au încă acces gratuit la tratamentele
inovatoare cele mai scumpe. După 25 de ani risipiţi de politicieni incompetenţi
şi iresponsabili, mai poate crede cineva că va răsări soarele şi pe strada
noastră?
