Întemeiat cu peste 300 de ani în urmă, Spitalul Clinic Colţea este considerat „leagănul medicinii româneşti“. Momentele şi personalităţile care i-au marcat existenţa sunt prezentate de dl dr. Constantin Bogdan, în pagina de Iatroistorie.

 "> Spitalul Clinic Colţea - Viața Medicală
OPINII

Spitalul Clinic Colţea

de Dr. Constantin BOGDAN - sept. 28 2011
Spitalul Clinic Colţea

Întemeiat cu peste 300 de ani în urmă, Spitalul Clinic Colţea este considerat „leagănul medicinii româneşti“. Momentele şi personalităţile care i-au marcat existenţa sunt prezentate de dl dr. Constantin Bogdan, în pagina de Iatroistorie.

 

   În inima Bucureştiului, la kilometrul zero, într-o vecinătate selectă, cu alte instituţii emblematice ale Capitalei şi ale ţării – Universitatea, Palatul Suţu, Teatrul Naţional – bate neîntrerupt, de peste trei secole, inima celui mai vechi spital din ţară, printre cele mai vechi instituţii social-culturale ale ţării. Depozitar fabulos al unei istorii bogate, nu numai prin prisma diacronică a celor trei veacuri, ci, mai ales, prin densitatea contribuţiilor la dezvoltarea medicinii – clinică, învăţământ, cercetare: personalităţi de talie naţională şi internaţională, şcoli medicale, baze de învăţământ, contribuţii preluate în patrimoniul ştiinţific internaţional – Spitalul Clinic Colţea a fost supranumit şi „leagănul medicinii româneşti“, „monument naţional“, „alma mater a medicinii naţionale“.
   Iată câteva fragmente preluate din monografiile consacrate aniversării a 275 de ani de existenţă: „Între zidurile sale, figuri ilustre ale medicinii româneşti au imaginat noi procedee operatorii, metode proprii de diagnostic şi tratament originale, descoperiri şi inovaţii cunoscute de mult peste fruntariile ţării, trecute astăzi la loc de cinste în tratatele clasice ale literaturii medicale universale“. Din 74 de contribuţii originale ale „Şcolii de la Colţea“, 12 s-au consacrat ca priorităţi mondiale. „Nume de aule şi amfiteatre, busturi şi tablouri, plachete şi medalii, nume de străzi din ţară şi de peste hotare cinstesc memoria înaintaşilor de inestimabilă valoare care au muncit la Colţea. (…) Pe lângă meritele pe care Spitalul Colţea şi le-a creat de-a lungul îndelungatei sale istorii în promovarea ştiinţelor medicale şi a învăţământului, pe lângă numeroasele sale priorităţi care-i revin incontestabil pe plan naţional şi chiar internaţional, a reprezentat în acelaşi timp o înaltă şcoală de comportament superior în domeniul profesiunii medicale, o academie de etică profesională, care şi-a găsit un larg teren de desfăşurare şi perfecţionare în condiţiile actuale…“ Se cuvine deci să rememorăm câteva din bornele esenţiale ale unei istorii atât de bogate.
   • Întemeierea spitalului o datorăm marelui spătar Mihai Cantacuzino (1645–1716), personalitate dinamică, iubitoare de progres, demnitar şi om de cultură, animat de sentimente filantropice şi prosociale, care cumpără cu banii săi terenul pe care se va ridica viitorul lăcaş destinat sănătăţii, de la clucerul Colţea Doicescu, al cărui nume va deveni eponimul spitalului. Inaugurarea are loc la 14 decembrie 1704, capacitatea fiind la început de 24 de paturi. Construcţia spitalului e precedată de ridicarea unei biserici-mânăstire, construcţie din piatră cu hramul Sfinţilor Trei Ierarhi, astăzi cu intrare din bulevard, atunci aflată în incinta care delimita „complexul“ Colţea – spital, mânăstire, han şi alte acareturi anexe; incinta era străjuită de impunătorul turn, cea mai înaltă construcţie bucureşteană a timpului (peste 50 de metri), cunoscut ca Turnul Colţei, un fel de emblemă a Bucureştilor. Turnul, finalizat în 1715, a fost dărâmat în 1888.
  • Concomitent cu edificarea spitalului, Mihai Cantacuzino înfiinţează Societatea „Fraţietatea“ de ajutor mutual, care avea între obiective şi sprijinirea spitalului.
   • La 1716, este menţionată şi Farmacia Colţei, prima farmacie de spital.
   • O tipografie domnească şi o legătorie de cărţi se adaugă patrimoniului social-cultural al complexului Colţea (1742); în 1834, se înfiinţează pe lângă aşezământ Muzeul de Mineralogie şi Zoologie, nucleul viitorului Muzeu de Istorie Naturală „Grigore Antipa“.
   • Din iniţiativa şi sub direcţia lui N. Kretzulescu, ia fiinţă, în 1842, „Şcoala de mică chirurgie“; în anul următor apare „Manualul de anatomie descriptivă“, autor: N. Kretzulescu, şi, în 1844, primul „Manual de mică chirurgie“ editat pe cheltuiala Spitalului Colţea, semnificând angajarea în învăţământul de specialitate.
   • În 1849, se adaugă clădirii un etaj, capacitatea crescând la 150 de paturi.
   • Anul 1859 este cel al apariţiei serviciilor de bază – medicină internă şi chirurgie, iar 1860 este şi mai plin de realizări: apare o sală de disecţie, un amfiteatru, primul concurs de internat, în sfârşit, primul dispensar cu consultaţii şi medicamente gratuite pentru săraci. Este de remarcat că Spitalul Colţea s-a angajat, încă de la începuturile sale, în domeniul asistenţei medico-sociale, aşa cum reiese din documentele constitutive, unde se precizează beneficiarii serviciilor: „bolnavii fără familie“, „cei căzuţi pe uliţă“, „cei străini de oraş“. Această misiune medico-socio-umanitară va trece cu timpul în plan secund, odată cu apariţia instituţiilor specializate, lăsând drum liber diversificării şi dezvoltării asistenţei medicale, învăţământului şi cercetării.
   • În 1869 se înfiinţează Facultatea de Medicină, la care două din personalităţile Colţei devin profesori: Alexandru Maicovici, şeful clinicii medicale, şi N. Turnescu, şeful clinicii de chirurgie – ales şi primul decan.
   • La 15 iulie 1876, se înfiinţează Societatea Română de Cruce Roşie, întrunirea de constituire având loc în amfiteatrul Spitalului.
   • În 1888, spitalul reconstruit şi modernizat îşi creşte capacitatea la 195 de paturi, iar în 1899 – la 260 de paturi.
   • În 1899, spitalul funcţionează cu cinci secţii de profil, adăugându-se oftalmologia, dermato- şi sifiligrafia. În anii următori apar radiologia şi radioterapia, ginecologia, ORL, ATI.
   • În Spitalul Colţea se afirmă mari personalităţi ale medicinii româneşti, unele cu notorietate internaţională; într-o enumerare inerent succintă şi incompletă: Carol Davila, Victor Babeş, Thoma Ionescu, Constantin Angelescu, Nicolae Manolescu, Mihai Petrini-Galatz, Petre Herescu, I. Nanu-Muscel, Amza Jianu, Francisc Rainer, Nicolae Gh. Lupu, Dimitrie Gerota, Ştefan G. Nicolau, Nicolae Hortolomei, Bazil Theodorescu, Gheorghe Litarczek.
   O istorie atât de bogată se cere a fi marcată prin reperele sale cele mai importante şi semnificative spre cunoaştere şi cinstire de către generaţia actuală şi următoarele a trudei şi realizărilor înaintaşilor. Cu prilejul celor două mari aniversări la a căror organizare au contribuit, practic, toţi angajaţii, s-au remarcat Silvioru Daşchievici, fost director al Spitalului, Nicolae Angelescu, preşedintele Fundaţiei „Colţea“, Ion Bruckner, istoricul competent şi documentat al clinicilor medicale şi al Şcolii de Medicină internă, Nicolae M. Constantinescu, autorul studiului: „Societăţi ştiinţifice medicale la Spitalul Colţea“. Dar la cercetarea istoriei Colţei au contribuit şi personalităţi din afara spitalului, iatroistoriografi în primul rând, printre aceştia – Nicolae Vătămanu, C. I. Bacuş, Gh. Brătescu, oameni de cultură – Constantin C. Oprescu, Octav Luchian.
   Iată, aşa cum se înfăţişează astăzi vizitatorului, semnele acestei excepţionale istorii. Faţada instituţiei prezintă două monumente: biserica, ctitorită de marele spătar, şi statuia acestuia; aceste două elemente sunt figurate în forma unor sigle de ochiurile de geam interioare din corpul central. În sala de consiliu şi în cabinetul profesorului Ion Bruckner, o suită de portrete ale şefilor de clinică. Un basorelief în bronz al profesorului I. Nanu-Muscel (1862–1938) eternizează memoria unui mare clinician şi şef de Şcoală. O imensă placă de marmură are încrustate cu litere aurii numele tuturor profesorilor şefi de clinică la Medicină internă.
   Şi alte evenimente sunt marcate, la iniţiativa iubitorilor de istorie ai acestui spital, prin două plăci de marmură fixate pe zidurile exterioare ale clădirii, pe latura dinspre bulevard, evocând înfiinţarea spitalului şi fondarea Societăţii Române de Cruce Roşie.
   În final, nu poate lipsi remarca privind o prezenţă a istoriei înfăţişată contemporanilor prin străduinţa angajaţilor acestui spital, care poate constitui un exemplu şi pentru alte instituţii.
 

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe