Au trecut deja șapte ani de la Declarația
de la Montréal, prin care reprezentanți din toată lumea ai Asociației
internaționale pentru studiul durerii (IASP) afirmau că accesul la managementul
durerii este un drept fundamental al omului. Cu toate acestea, accesul la
tratamentul durerii acute rămâne inadecvat, iar durerea cronică încă nu este
recunoscută ca o problemă de sănătate publică similară altor boli
netransmisibile. În plus, personalul medical este slab pregătit în domeniul
mecanismelor și managementului durerii, iar cele mai multe țări nu au o
strategie națională privind terapia durerii și educația și cercetarea din
domeniu sunt cel mai adesea neglijate. La aceasta se adaugă faptul că medicina
durerii nu este recunoscută ca specialitate de sine stătătoare decât în câteva
țări, ceea ce face ca pregătirea specialiștilor pentru managementul durerii să
varieze dramatic de la o țară la alta.
În România, deși sunt chiar mai multe
organizații și societăți profesionale multidisciplinare preocupate de studiul
durerii și de algeziologie, nu există o formă instituționalizată de pregătire
specifică a personalului medical, în pofida unor încercări mai vechi, care nu
au avut succes pe termen lung. Facultățile de medicină nu au inclus
managementul durerii nici în curriculum, pentru studenți, dar nici în oferta de
cursuri postuniversitare de lungă durată, pentru medici.
Dosarul pe care vi-l propunem începând cu
acest număr are o istorie lungă. Ideea realizării sale a venit în urmă cu
aproape doi ani, de la profesorul Gabriel M. Gurman, ca un instrument ce ar
putea fi de mare ajutor medicilor din specialitatea ATI. Am extins însă ideea
din dorința unei abordări larg multidisciplinare, iar profesorii Ostin C.
Mungiu și Dorel Săndesc au acceptat invitația și, totodată, provocarea de a
coordona științific acest dosar și au contribuit din plin la reușita acestui
proiect. Volumul mare de informații și numărul autorilor, provenind din multe
centre universitare și nu doar din mai toate specialitățile clinice, ci și din
domenii conexe medicinii, a făcut ca dosarul să fie publicat în volum, într-o
primă ediție, abia în primăvara lui 2017, la editurile Viața Medicală și ETNA.
Oportunitatea de a aplica pentru un grant
IASP, câștigat în coordonarea profesorului Mungiu și desfășurat prin UMF „Gr.
T. Popa” Iași, ne-a permis reeditarea volumului, în toamna lui 2017, într-o
versiune revizuită și adăugită. Sperăm ca publicul țintă, specialiștii din
domeniul medical la care ajunge conținutul aceastui dosar, să găsească
răspunsuri la întrebările de practică privind managementul durerii și să
continue aceste preocupări în activitatea lor curentă.
Sperăm, de asemenea, ca tocmai aducerea sub
aceeași umbrelă a unor reputați specialiști, cuplată cu faptul că anul 2018 a
fost deja declarat de IASP „Anul mondial pentru excelență în educația din
domeniul durerii”, să genereze masa critică necesară pentru (re)înființarea
unui atestat în managementul durerii și a unei pregătiri academice formale în managementul
durerii pentru studenții la medicină și pentru medici. Totul pentru a asigura
pacientului român îngrijiri optime și o calitate cât mai bună a vieții.
Este un efort la care așteptăm să
contribuie întreaga comunitate medicală din România, de la toate nivelurile și
din toate zonele țării. De asemenea, sperăm ca și oficialii din sistem să
înțeleagă importanța acestui demers și să găsească resursele intelectuale și
materiale pentru a defini o strategie națională pentru managementul durerii.
Acum, mai mult decât oricând, acest lucru este posibil. În beneficiul
pacienților și având în minte un principiu enunțat foarte clar la cel mai
recent congres al Federației europene pentru durere (EFIC), în septembrie 2017,
la Copenhaga: singurul care deține un „monopol” asupra durerii este pacientul.
Nu putem reuși decât împreună.
