Din
cele 16 titluri ale proiectului de lege privind organizarea şi funcţionarea
sistemului de sănătate din România, pare că atenţia dirijată (!) a publicului,
cumva îngrijorător, se îndreaptă doar către două-trei aspecte majore precum
asiguratorii privaţi, privatizarea spitalelor sau acceptarea concurenţei în
sistemul de urgenţă. Că unele din acestea ar fi binevenite – însoţite de o
legislaţie secundară scrisă de profesionişti în interesul exclusiv sănătăţii –
nu încape îndoială. Însă legea-cadru, de mulţi discutată, nu este suficient
dezbătută. Cantitatea nu poate substitui calitatea. Pentru că, deşi e clar că
va fi nevoie de o perioadă lungă de dezbateri asupra textului propriu-zis, după
cum se desfăşoară lucrurile în prezent, există riscul ca unele „amănunte“ să
treacă neobservate, în spatele perdelei de declaraţii date „la cald“, sub
impulsul momentului, de unii şi de alţii din actorii mediatici ai momentului.
Este nevoie de mai multă raţiune.
Şi
iată că un astfel de mesaj, acela al raţiunii puse în slujba sistemului de sănătate,
vine de la dl conf. dr. Ritli Ladislau,
ministrul sănătăţii. „Ceea ce se întâmplă astăzi în sistem nu este foarte bine,
trebuie modificat, iar proiectul trebuie văzut ca o ofertă, o variantă ce poate
fi complet eliminată sau aplicată – rău sau bine, depinde de noi. Dar eu pot
garanta un raţionament pur medical, în sens organizatoric, profesional, în
această instituţie, nici un altul nu poate să domine. Aceasta este oferta pe
care Ministerul Sănătăţii o poate face, la ora actuală, dar ne trebuie
parteneri de bună-credinţă“, afirmă ministrul într-un amplu interviu acordat în exclusivitate pentru „Viaţa
medicală“, pe care vă invităm să-l citiţi.
De
altfel, ministrul sănătăţii recunoaşte deschis că proiectul legii în cauză
exprimă punctele de vedere ale mai multor instituţii şi că, deşi sunt destule
capitole asupra cărora nu s-au putut pune de acord, tocmai aceasta face
participarea la dezbaterile publice o necesitate.
