Medicina
dentară câștigă tot mai mult teren în dobândirea statutului de
domeniu medical în detrimentul aceluia de specialitate medicală. Cu
șapte rezidențiate în derulare plus o specialitate exclusă din
oferta educațională actuală (stomatologia generală), dar cu
aproape 6.000 de specialiști în activitate, stomatologia devine mai
vastă și mai complexă. Concursul recent pentru intrarea în
rezidențiat ne arată o tendință clară de dezvoltare în această
direcție. Exceptând medicii specialiști de stomatologie generală,
în România activează aproape 2.800 de medici specialiști. Oferta
de locuri pentru intrare în rezidențiatul din sesiunea noiembrie
2017 aduce pentru medicina dentară 258 de locuri pentru cele șapte
specialități existente, adică un procent de 9,22% din numărul
actual de medici specialiști. Ce semnificație are acest procent? El
indică un ritm accelerat de sporire a numărului de medici
specialiști, respectiv un ritm care conduce la dublarea numărului
acestora în următorii 11 ani. Totuși, procentul de medici
specialiști raportat la numărul total al medicilor dentiști nu va
crește foarte mult, deoarece numărul de locuri disponibile
reprezintă aproximativ un sfert din numărul absolvenților
programelor de studii în limba română din România.
Din
oferta de locuri pentru intrare în rezidențiat în specialități
medico-dentare, reies tendințe previzibile. Numărul de locuri
oferit la concurs raportat la numărul de medici specialiști
existenți în prezent este relevant. Specialitățile „vechi”,
cum ar fi chirurgia orală și maxilo-facială, ortodonția și
chirurgia dento-alveolară, oferă un umăr de locuri mult sub media
generală menționată, respectiv 6,30% pentru cele două
specialități chirurgicale și doar 4,33% pentru ortodonție. Noile
specialități, respectiv protetica dentară, parodontologia și
endodonția au ritmuri de creștere mai mari de 10%, cu valori de
14,25% pentru protetica dentară și 13,6% pentru parodontologie.
Oferta de locuri pentru rezidențiat este de la opt universități
formatoare de medici dentiști, adică 62% dintre universitățile
care au programe de studiu de licență la medicină dentară sunt
formatoare și pentru medici specialiști. Cinci universități au
locuri pentru toate cele șapte rezidențiate.
O
abordare interesantă este aprecierea numărului de locuri
disponibile pentru intrare în rezidențiat, raportat la cifrele de
școlarizare ale facultăților pentru programele de studiu de
medicină dentară în limba română. Cele mai generoase sunt
universitățile din Cluj-Napoca și din Craiova, cu 45 % și
respectiv 48 %. La polul opus se află universitățile din Sibiu și
din Oradea, cu 17% și de doar 8%. Aceste universități oferă
locuri doar pentru patru și respectiv pentru trei dintre
specialitățile medico-dentare. Evident, formarea de medici
specialiști, o universitate trebuie să beneficieze de coordonatori
și îndrumători de rezidențiat competenți.
Dincolo
de o privire generală asupra cifrelor sunt premisele și
consecințele generate de situația de mai sus. Dezvoltarea extensivă
și excesivă a ofertei de universități formatoare de medici
dentiști a diluat competențele globale din domeniu. Tinerele
universități formatoare de medici dentiști au și în prezent
probleme cu asigurarea de specialiști de înaltă performanță.
Discrepanța dintre cifrele de școlarizare la ciclul de licență și
cele de la intrarea în rezidențiat generează o migrare notabilă a
absolvenților spre alte centre universitare decât cele în care
s-au format. Acest lucru este benefic și acordă tinerilor rezidenți
șansa valoroasă de a-și completa și perfecta pregătirea
profesională în alt centru universitar unde pot acumula noi
experiențe și noi cunoștințe. Ca urmare a situației, există în
acest moment pentru medicina dentară perspectiva de a fi practicată
și pe mai departe de medici dentiști și medici dentiști
specialiști în aceeași măsură. Pregătirea profesională a
medicilor dentiști (medici stomatologi începând cu promoția 2017)
este foarte bună, la modul general, deci obținerea dreptului de
practică medicală concomitent și implicit cu licența este corect.
Cu
toate că practica profesională a medicilor dentiști nu este
condiționată de calitatea de medic specialist, și cu toate că
obținerea titlului de medic specialist nu asigură medicului în
cauză o majorare de salariu, emulația și dorința de a urma un
rezidențiat este foarte mare în rândul medicilor dentiști. După
obținerea titlului de medic specialist, medicii dentiști se întorc
în cabinetul lor privat, dar odată cu creșterea gradului de
calificare al medicilor dentiști, crește și calitatea actului
medical oferit de către aceștia. Complexitatea, valoarea medicală
și impactul asupra sănătății generale a individului, pe care le
au tratamentele medico-dentare de specialitate trebuie ca în mod
natural să ducă la revizuirea contractului-cadru și a normelor
acestuia în relația cu Casa Națională de Asigurări de Sănătate.
Investiția făcută prin pregătirea medicilor dentiști specialiști
trebuie să fie valorificată în favoarea pacienților prin sistemul
de asigurări sociale de sănătate. Finanțarea precară a accesului
asiguraților la servicii medicale stomatologice duce inevitabil la
creșterea semnificativă a costurilor generate de îngrijirile
medicale generale de sănătate, ca urmare a patologiei induse sau
favorizate de bolile stomatologice.
