Din dorinţa de a face ceva cu adevărat însemnat pentru oameni, am ales profesia de medic, o profesie nobilă, cu provocări și satisfacţii pe măsură. Eram elevă când familia și profesorii îmi spuneau că mi s-ar potrivi această profesie, chiar dacă nu aveam medici în familie. Fiind pasionată de biologie încă din gimnaziu, am continuat să aprofundez cunoașterea lumii vii și, în mod special, biologia și anatomia corpului uman.

Decizia de a alege Neurologia nu a fost foarte ușoară. Nu mă număr printre persoanele care au intrat în facultate cu gândul de a alege o anume specialitate și nici nu mi-am descoperit marea pasiune pe parcursul facultăţii – în fiecare specialitate găseam ceva interesant și util. Acum pot spune că decizia a fost una bine-venită, luând în considerare priorităţile mele.

Mi-am dorit o specialitate clinică, pentru că îmi place să am contact cu pacientul, iar pacienţii mei să fie adulţi. Și, nu în ultimul rând, mi-am dat seama că Neurologia este o specialitate care se bazează foarte mult pe logică, prezintă patologie diversă și poate oferi perspective de viitor, mai ales dacă aleg o nișă pe care să mă specializez.

Mi-am dat seama că stagiile din facultate sunt foarte diferite de activitatea de medic rezident, însă măsura în care acestea diferă poate fi înţeleasă doar când începi să muncești. Sunt multe sarcini administrative care trebuie îndeplinite și care, de multe ori, depășesc timpul petrecut cu pacientul.

Iniţial, procesul de adaptare a fost unul dificil, dar în același timp interesant. Încă din prima lună ca medic rezident am descoperit că Neurologia este specialitatea care mi se potrivește. Totodată, am descoperit că modul în care te dezvolţi profesional depinde foarte mult de medicul care te îndrumă, precum și de colectivul în care lucrezi. Eu mă număr printre cei norocoși – sunt mulţumită atât de medicul care mă îndrumă, fiind o persoană empatică și dedicată profesiei, cât și de colegii mai mari, care au fost deschiși și prietenoși cu mine.

Efectele pandemiei

Primele luni de rezidenţiat au fost destul de complicate din cauza pandemiei, fluxul de pacienţi fiind redus, iar accesul la aceștia era uneori limitat. Și cum în cadrul Spitalului Clinic Colentina, ce acordă asistenţă medicală pentru bolile în fază acută și cronică, pacienţii vin cu patologie diversă, complexă, demersul diagnostic impune frecvent investigaţii multiple și consulturi interdisciplinare.

Afecţiunile neurologice cu care ne întâlnim aici sunt: accidente vasculare cerebrale sau alte afecţiuni neurovasculare, scleroză multiplă (și alte afecţiuni autoimune), epilepsie, boala Alzheimer sau alte afecţiuni din spectrul demenţei, traumatisme craniene, boli neoplazice ale sistemului nervos, boli de mișcare (precum boală Parkinson), boli de nervi periferici, neuroni motori, mușchi sau joncţiune neuromusculară (neuropatii periferice, miastenia gravis), migrenă sau alte afecţiuni din spectrul durerilor de cap, tulburări de somn.

Cei mai mulţi pacienţi sunt diagnosticaţi cu boli neurologice cronice. Pentru că sunt monitorizaţi în timp și evaluaţi la nevoie, se stabilesc relaţii de lungă durată între medici și pacienţi, bazate pe o bună cooperare și încredere.

Practica medicală s-a dovedit a fi mult diferită decât îmi imaginam. Consideram că voi acorda mai mult timp pacienţilor, însă problemele administrative ne ocupă majoritatea timpului. Chiar și așa, am avut norocul să întâlnesc pacienţi respectuoși și recunoscători, care mi-au crescut atât entuziasmul, cât și încrederea de sine. Mi-ar plăcea ca în următorii ani de rezidenţiat să acumulez și mai multe experienţe practice, pentru a le putea aplica pentru buna îngrijire a pacienţilor.