Newsflash
OPINII

Ultima grijă a pacientului intubat

Ultima grijă a pacientului intubat

O fi poate dificultatea de a crea un microclimat acceptabil fiecărui pacient internat în secţii cu prea mulţi pacienţi în aceeași încăpere sau poate dificultatea de a interveni prompt în contextul de maximă precauţie a unei secţii de terapie intensivă.

În urmă cu vreo câţiva ani le-am luat niște interviuri unor medici de terapie intensivă referitor la comunicarea cu pacienţii și aparţinătorii pe secţiile unde aceștia lucrează. Între altele, discutând despre așteptările aparţinătorilor cu o doctoriţă pe care o respect, aceasta mi-a relatat: „Ei vin, pun mâna pe pacient și, dacă îl simt rece, vin și ne spun asta, în condiţi­ile în care chiar este ultima grijă a pacientului respectiv. Eu chiar așa le spun”.

Nu știu cum, dar între multele subiecte discutate de noi atunci, asta mi-a rezonat în minte mult după aceea. O fi pentru că perspectivele medicului sunt mereu diferite (chiar dacă nu în esenţa lor, cum ar fi salvarea...) de cele ale familiei. O fi poate dificultatea de a crea un microclimat acceptabil fiecărui pacient internat în secţii cu prea mulţi pacienţi în aceeași încăpere sau poate dificultatea de a interveni prompt în contextul de maximă precauţie a unei secţii de terapie intensivă. O fi poate faptul că încă nu a existat o armonizare a înţelegerii despre ce este cu adevărat important pentru pacient în acel moment.

Oricum, este bine-cunoscut faptul că ceea ce este perceput ca fiind real este real în consecinţe. Adică, ceea ce aparţinătorul percepe ca fiind o neglijenţă sau nepăsare poate atrage după sine convingerea că a fost neglijenţă sau nepăsare cu tot ce poate decurge din asta din punct de vedere legal sau al reputaţiei.

O dezbatere publică recentă pe tema temperaturii într-un spital afectat de o tragedie mi-a readus în minte acea afirmaţie. Dacă totuși temperatura ambientală pentru pacienţi în general (nu doar în ATI) nu este doar un moft? Dacă totuși de ea depinde, într-o proporţie mai mică sau mai mare, succesul terapeutic? Dacă de ea depinde într-o proporţie mare moralul unui suferind și-așa căzut cumva? Și dacă de moral depinde destul de mult succesul terapeutic? Dacă sentimentul că cineva drag și grav bolnav a murit de frig bântuie mult timp un părinte sau o fiică afectată?

Cum ar fi dacă am considera ca fiind obligatorie adaptarea sistemelor de climatizare a spitalelor astfel încât temperatura să se poată încadra în zone de confort? Care spitale? Păi... toate. Așa nu ar mai fi nici măcar de conceput să vină pacientul cu aeroterma de acasă.

pt iordache

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe