Newsflash
OPINII

Umor în stil sicilian

de Dr. Al. TRIFAN - iul. 4 2014
Umor în stil sicilian

Biblioteca din pod

 

  Luigi Pirandello, sicilian născut în 1867, este un scriitor ciudat: cunoscut ca povestitor, romancier şi dramaturg, se defineşte pe el însuşi ca fiind un umorist. Totuşi, nu trebuie confundat cu un autor comic. Atunci când nu implică o adiere de grotesc, umorul lui Pirandello se apropie mai mult de cel al lui Swift sau al lui Dickens. Surâsul cititorilor se întovărăşeşte, adesea, cu lacrimile. Personajele sale sunt neajutorate, ratate şi, printr-un ridicol involuntar, stârnesc o anumită compasiune. Scrierile sale pun în lumina crudă a reflectoarelor neîncetata comedie absurdă a umanităţii.
  Una din cele mai cunoscute cărţi ale lui Pirandello, Il fu Mattia Pascal (1904) a fost un roman binecunoscut în rândul cititorilor din ţara noastră înainte ca cenzura comunistă să-l declare decadent. Traducerea în limba română a apărut în anul 1934, la Editura Fundaţiei Regele Carol II. Eroul este un tip bizar, care crede că a murit de două ori. Mattia Pascal este un modest bibliotecar dintr-o şi mai modestă bibliotecă, găzduită într-o fostă biserică dezafectată. Îşi ia la un moment dat lumea-n cap pentru a fugi de creditori şi de familie. Astfel că dispare, ajungând la Nisa şi apoi la Monte Carlo, unde câştigă o mică avere la jocul de ruletă. Impresionat de sinuciderea unui jucător în grădinile cazinoului, părăseşte citadela ruletei pentru a se întoarce de unde plecase. După ce trece graniţa, în prima localitate italiană, cumpără ziare în care are surpriza de a-şi descoperi propriul necrolog. Soţia sa identificase un cadavru găsit în iazul morii ca fiind el. Consternat, „răposatul“ nu se mai întoarce în orăşelul de baştină şi îşi fabrică o nouă identitate. Sub numele de Adrian Reis şi cu ajutorul banilor câştigaţi la ruletă, pătrunde în buna societate din Roma. Dar şi aici îl aşteaptă necazuri, aşa că, în urma unei provocări la duel, îşi înscenează moartea, lăsându-şi pălăria şi bastonul pe un pod peste fluviul Tibru.
  Dacă aplicăm principiile psihanalizei literare, putem identifica o întâmplare din copilăria lui Pirandello care a produs o impresie profundă asupra viitorului scriitor. Intrând în casa-morgă unde erau expuse pentru autopsie cadavrele unor persoane ucise din orăşelul Girgenti, micul Luigi dă peste cadavrul unui sinucigaş necunoscut care urma să fie autopsiat. Acest incident este experienţa prin care face cunoştinţă cu moartea şi are probabil o mare influenţă asupra. Continuând interpretarea psihanalitică, este plauzibilă explicaţia că eul eroului său, Matei Pascal, este fragmentat în mai multe entităţi. Astfel disociate, fragmentele de Eu devin insuficiente pentru funcţionarea Sinelui ca un tot şi îşi arogă existenţe independente. Unele fragmente sunt proiectate în exterior, generând impresia delirantă a unor personalităţi multiple.
  Un lucru asupra căruia merită atrasă atenţia este legătura între ciudăţeniile eroului pirandellian şi cele ale unui alt personaj alienat, Goliadkin, din romanul „Dublul“ de Feodor Dostoievski. Pentru a justifica afirmaţia redăm un pasaj de la sfârşitul romanului „Răposatul Matei Pascal”: …rămăsesem într-un fel de paranteze mai multe zile: mort pe acolo la Miragno, ca fiind Matei Pascal, mort pe aici, la Roma, ca fiind Adrian Reis. Neştiind ce să fac, sperând să mă distrag de la atâtea preocupări, i-am luat pe cei doi morţi la plimbare prin Pisa“.  Textul arată în continuare că cele două spectre nu se înţelegeau deloc: Matei Pascal dorea să-l împingă înapoi pe Adrian Reis în apele fluviului, tot aşa cum acesta din urmă îl gonea pe primul în iazul morii de la Epinette.
    Tot în biblioteca din pod am găsit primul roman a lui Pirandello, Exclusa, publicat în anul 1892, şi o culegere de povestiri intitulată Le livret rouge (Carnetul roşu).
    Romanul istoriseşte soarta unei soţii siciliene care ţine o corespondenţă inocentă cu un intelectual politician pe care-l admiră. Soţul află şi o acuză de adulter, alungând-o din casă. Nu numai acesta, ci şi întreaga comunitate o reneagă. Pirandello denunţă gelozia siciliană absurdă şi paradoxul generat de regulile sociale ipocrite, ce nu sunt interesate de adevăr, ci de aspectul strict formal al relaţiilor în comunitate.
  Culegerea de schiţe Livretul roşu conţine texte care definesc în mod clar convingerea că viaţa joacă feste care ridiculizează principiile mo­rale şi cei ce se conduc după ele sunt nişte naivi. Este şi cazul nuvelei intitulate Datoria de medic: un doctor care salvează cu mari eforturi un rănit află că acesta încercase să se sinucidă, trăgându-şi un glonţ în piept după ce ucisese bărbatul care-l surprinsese în pat cu soţia lui. Chirurgul ce reuşeşte să extragă glonţul din pieptul rănitului este descris în culori favorabile, dar cumva ironice. Neavând altă preocupare decât suc­cesul tratamentului paci­enţilor săi, îşi menţine în bună formă practica medicală prin studiul asiduu al revistelor de patologie şi prin călătorii de participare la reuniuni ştiinţifice, toate acestea făcând ca, în cazul pacientului grav rănit, să obţină un succes de care să fie foarte mândru. Numai că atunci când pacientul în convalescenţă află de la avocat că, imediat ce se va însănătoşi, va fi condamnat la închisoare pentru crimă, rănitul se revoltă şi-l acuză pe medic că l-a salvat fără să-i ceară consimţământul, doar ca să-l redea unei vieţi pe care justiţia îl va face să o petreacă în detenţie. Medicul asistă perplex la torentul de acuzaţii şi încearcă să riposteze, spunând: „Noi, medicii, avem datoria să ne exersăm profesiunea“, dar nu reuşeşte să împiedice actul de sinucidere al pacientului său care îşi smulge pansamentele, ceea ce duce la redeschiderea fatală a rănii.
   În încheiere, câteva cuvinte despre umorul macabru care se degajă din schiţa „Ilustrul dispărut“. Aici, onorurile înmormântării unei personalităţi ilustre sunt acordate unui ins neînsemnat, datorită încurcăturii feroviare care schimbă între ele vagoanele funerare. Până şi în moarte, viaţa poate râde în faţa pretenţiilor de prestanţă ale unor simpli muritori.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe