Tot
mai des, obsesiv în ultima vreme, la televiziuni, în ziare, apar interpreţi ai
Apocalipsei Sfântului Apostol şi Evanghelist Ioan, specialişti în versetele lui
Nostradamus ori cunoscători ai semnificaţiilor calendarului mayaş, astrologi,
ghicitori, clarvăzători, medii, oracole, înţelepţi, care mai de care mai ştiutori
ai mersului istoriei şi revelatori ai planurilor lui Dumnezeu, care predică şi
prorocesc insistent şi convingător despre sfârşitul lumii, al timpurilor. Gata,
nu mai avem mult, ba chiar acum, când citiţi aceste rânduri, este finalul.
21.12.2012, o dată dincolo de care… după unii, nu mai urmează nimic. Prilej de
contabilizări pripite, ultimatumuri, panică, depresie, deznădejde, isterie ori,
dimpotrivă, de manipulare, profit şi îmbogăţire în urma comercializării de
kituri de supravieţuire, locuri în buncăre ori pietre energizate salvatoare, pe
seama credulităţii şi slăbiciunilor omeneşti. Cine pierde, cine câştigă?
Da,
e finalul pentru anul în curs, cu siguranţă. Şi, dacă vrem (de noi depinde),
poate fi sfârşitul pentru tot ce nu ni se mai potriveşte, nu ne mai încape, nu
ne mai e de folos, pentru tot ce-i vechi şi ne trage înapoi în urcuşul nostru
spiritual: tipare, paradigme, judecăţi, prejudecăţi, relaţii, anturaje, ataşamente,
preocupări. Să ne lepădăm de tot ce ne întunecă şi ne limitează existenţa. Să
hotărâm că este ultima zi a vieţii noastre celei vechi, să ne înnoim, să ne
transformăm benefic. Este un efort necesar, chiar dacă nu uşor, de cele mai
multe ori. Avem Modelul, tocmai se naşte iar – pentru toţi cei ce-L vor primi
în ieslea sufletului – Pruncul care ne-arată ce-nseamnă desăvârşirea…
Odată
cu anul cel nou, să devenim mai buni, mai luminoşi, mai bucuroşi, mai generoşi,
mai înţelepţi, mai iubitori, să ne redescoperim, în adâncul sufletului,
giuvaerul nepreţuit – scânteia divină, aducând un plus de frumuseţe lumii care
va începe odată cu noi.
Primiţi colindătorii? Îi spunem anului ce
vine să v-aducă numai bine! La anul şi la mulţi ani, oameni ai vremii celei
noi! 
