Noul regulament, în vigoare şi azi, a apărut la începutul anului 2005, după ani de căutări şi consfătuiri, bazat pe conceptul modern al supravegherii epidemiologice globale; faptul presupunea solicitarea tuturor statelor de a-şi institui şi menţine funcţionarea supravegherii epidemiologice şi a capacităţilor de răspuns. Gradul de coordonare şi asigurare a funcţionalităţii, supravegherii a depins de autorităţile locale de Sănătate publică până la cele naţionale. Autorităţii naţionale îi revenea decizia dacă evenimentul în cauză trebuia să fie raportat la OMS. Criteriile deciziei luau în considerare impactul asupra sănătăţii publice, riscul semnificativ al difuziunii internaţionale, detectarea unui eveniment epidemiologic necunoscut, riscurile semnificative pentru călătoriile internaţionale şi pentru comerţul internaţional. Se realiza astfel nivelul de coordonare şi se sublinia necesitatea diagnosticului corect şi rapid, asigurarea resurselor şi a cadrelor specializate, în conducere şi organizare şi, nu în ultimul rând, existenţa voinţei politice care guvernează.

   În martie 2009, au fost notificate la OMS cazuri de gripă determinate de o tulpină nouă de virus gripal A/H1N1, apărute în Mexic, SUA şi Canada; la numai două luni (26 mai), cazuri asemănătoare au fost notificate de 46 de ţări (13.000 de cazuri cu peste 90 de decese).

   Programul de pregătire a răspunsului faţă de pandemia gripală solicita tuturor statelor cooperarea şi informaţii corecte la zi, în vederea detectării timpurii şi instituirii măsurilor de control, în cazul evenimentelor emergente de sănătate publică, cu ameninţare internaţională.

   Statele conştiente de obligaţiile lor au acţionat în spiritul regulamentului, un exemplu constituindu-l Parteneriatul pentru Prosperitate şi Securitate (PSP) încheiat între SUA, Canada şi Mexic, care stipula creşterea cooperării regionale, în diverse domenii, printre care şi Sănătatea publică (coordonarea supravegherii bolilor transmisibile, prevenirea şi controlul răspunsului la gripa aviară şi pandemică).

   Prevederile au fost cuprinse în Programul nord-american pentru gripa aviară şi pandemică (NAPAPI), care stipula şi crearea unei unităţi naţionale, precum şi obligativitatea informării, în cazul focarelor de gripă umană.

   OMS întocmise încă din 1999 un ghid de planificare şi conducere în caz de pandemie. Ghidul a fost revizuit în 2005, ca răspuns la pericolul gripei aviare şi pandemice (2009), iar notificarea noilor cazuri de gripă aviară şi pandemică s-a făcut cu respectarea Regulamentului Sanitar Internaţional.

   Ţările semnatare ale PPS au informat corect Organizaţia de Sănătate Publică Panamericană (PAHO), care, la rândul ei, a anunţat OMS şi a coordonat răspunsul adecvat în zona care-i revenea.

   Ca observaţie generală, OMS notează faptul că mai există naţiuni care nu informează exact şi decid măsuri unilaterale, fără să respecte spiritul RSI revizuit, precum: • interzicerea călătoriilor în America de Nord • restricţii privind importul/exportul de carne de porc din SUA • carantinarea unor călători, cetăţeni SUA.

   Cele de mai sus s-au bazat pe lipsa încrederii în măsurile luate de Mexic şi SUA.

Interesant e faptul că s-au reţinut multe notificări din partea unor naţiuni, în care s-a susţinut importul tuturor cazurilor notificate şi negarea existenţei transmiterii de la o persoană la alta, pe teritoriul lor. Cuprinderea în pandemie a unui număr din ce în ce mai mare de ţări, cu creşterea evidentă a numărului de cazuri, a confirmat existenţa transmiterii de la o persoană la alta şi a determinat OMS să declare existenţa pandemiei gripale.

   Faptele înregistrate susţin concluziile după care Regulamentul Sanitar Internaţional este respectat şi utilizat în general, recunoscându-se eforturile de a ţine cont de acesta şi de a atenua şi pe această cale urmările pandemiei. Nerespectarea Regulamentului, absenţa programului generează acţiuni neprevăzute, haotice şi absenţa unui răspuns adecvat.