Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  ACTUALITATE  »  OPINII

Un posibil model de reaşezare a reţelei sanitare româneşti

Viața Medicală
Prof. dr. Gavril CORNUŢIU luni, 24 octombrie 2011
   Realitatea este întotdeauna amprentată de calitatea factorilor decizionali, care pot înţelege sau nu fenomenul pe care îl gestionează. Un constructor înţelept nu se apucă să construiască o casă fără un plan. La noi, după 1989, deciziile au fost luate conjunctural, în funcţie de cotiturile drumului. Nu am avut un plan sistematic a ceea ce trebuie să facem. În al doilea rând, dată fiind suprasemnificarea gândirii politice şi marginalizarea gândirii profesioniste, cu excluderea treptată a profesioniştilor în organizare sanitară de la luarea deciziilor în domeniu, s-a ajuns ca asistenţa sanitară românească să aibă la bază doar principii economice şi aproape deloc principii medicale. Or, asistenţa sanitară are alte obiective decât cele economice directe, iar rezultatele ei pot fi susţinute, dar nu cuantificate financiar. Acestea sunt principalele pârghii prin care am ajuns unde suntem. Dar de fapt, unde suntem? La nivelul reţelei de bază, privatizarea a fost făcută în totalitate, dar cu trei mari deficienţe. Întâi, cabinetele care s-au vândut ieftin, se vând acum la preţuri prohibitive pentru imensa majoritate a începătorilor. Dacă principiul de promovare a medicilor din reţeaua primară va fi punga începătorului, putem să-i plângem de milă viitorimii. Este necesară o regulă de control al acestor lucruri. În al doilea rând, nu este gândit modul de coordonare metodologică a calităţii actului medical, şi nici afilierea metodologică şi de circuit a bolnavilor între cabinetele private şi spitalele comunitare, plus spitalele private. În al treilea rând, statul nu se poate dezice de rolul său de garant al sănătăţii populaţiei, ceea ce înseamnă politici sanitare. În cadrul politicilor sanitare, reţeaua de bază este esenţială. Subsistemul acestei funcţionări nu este nici el gândit. Spitalele şi ambulatoriile de specialitate se înmulţesc, preluând din sarcina celor comunitare (foste de stat) şi acesta este un aspect pozitiv. Dar nu este reglementată corect pentru ambele tipuri de asistenţă medicală (publică şi privată) relaţia dintre ele şi cea cu CAS. În actualele reglementări, reţeaua publică este net dezavantajată, ori ea duce greul asistenţei sanitare. Asistenţa spitalicească a fost comasată în holdinguri spitaliceşti şi trecută în proprietatea comunităţilor locale. Dar şi aceasta a fost făcută la grămadă, într-o gândire egalizatoare de tip comunist. Nu se înţelege că egalizarea sub orice formă şi în orice domeniu este în final falimentară. Nu poţi băga în aceeaşi oală centrele de excelenţă cu spitalele de duzină, sunt două categorii diferite cărora trebuie să le oferi reguli generale comune, dar şi reguli specifice diferite. Pe de altă parte, o bază clinică pentru învăţământul universitar medical nu poate sta la cheremul hotărârilor unor consilieri municipali… Avem trei categorii de spitale publice care trebuie să primească, pe lângă regulile generale, trei criterii specifice de funcţionare şi de garanţie a bunei lor funcţionări.
   O lipsă gravă a actualului sistem sanitar românesc este coordonarea metodologică a actului medical. Există o diferenţă reală de competenţe între o secţie clinică, bază de învăţământ, o secţie clinică judeţeană şi o secţie clinică dintr-un orăşel. Coordonarea sistemică e diferită de controlul şi conducerea piramidală. O asistenţă sanitară optimă nu poate fi decât sistemică, dar aceasta presupune coordonare. La ora actuală, toate entităţile sunt rupte unele de altele, fără nicio regulă de coordonare unitară. Într-un judeţ există, de exemplu, cinci secţii de psihiatrie aparţinând unor comunităţi diverse, secţii fără nicio legătură metodologică între ele. Cum se poate aplica o politică sanitară psihiatrică în acest fel? Cine coordonează şi verifică totuşi calitatea actului medical psihiatric în acest caz? Toate aceste lipsuri trebuie regândite, nepierzând din vedere niciun moment ideea de sistem. Aceste secţii disparate sunt administrate de o primărie care ia decizii în probleme pe care nu le înţelege. Doar unele primării au în Consiliu ori în structurile de conducere medici (pe care i-a tentat politica). Este atunci absolut necesară interpunerea între primării şi spitale a unei comisii de profesionişti, a unui consiliu medical, care să răspundă la cererile locale ale necesităţilor generale şi specifice de asistenţă sanitară, dar care să fie capabile să transforme cererea necesităţilor comunităţii locale în decizii cu conţinut profesionist. Sunt necesare consilii medicale judeţene şi municipale pentru a da unitate sistemică asistenţei sanitare. Iar din ele trebuie să facă parte reprezentanţi ai tuturor specialităţilor. La nivel de spitale comasate, unde au intrat spitale de specialitate având mai multe secţii, ele trebuie să formeze o unitate funcţională, care să îşi poată asuma şi sarcini coerente faţă de patologia specifică. Niciunul din cele 10 principii ale organizării unui sistem sanitar nu se regăseşte în actualul (ne)concept al asistenţei sanitare româneşti. Or, ele sunt legităţi, iar nu păreri de delegaţi aleşi de scara blocului. Sunt câteva din cele mai importante aspecte care trebuie regândite la nivel general de sistem şi funcţionare a sistemului, la nivel de amănunte organizatorice şi funcţionale locale punctual. Aceste aspecte nu neagă sensul direcţiei reformei iniţiate, dar subliniază erorile făcute în implementarea direcţiei şi necesitatea corectării lor.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.