În urmă cu o sută de ani, într-o zi de
august, într-un mic sat din judeţul Giurgiu, venea pe lume viitorul acad. Marin Voiculescu, una din marile
personalităţi care au contribuit la scrierea istoriei medicinii în ţara noastră.
Cu
acest prilej, la începutul lunii octombrie, Aula Academiei Române a găzduit o
sesiune aniversară, organizată de Fundaţia „Academician Marin Voiculescu“,
pentru marcarea centenarului marelui medic român, formator al şcolii de boli
infecţioase din România. La sesiune au participat personalităţi ale lumii
academice, sociale şi medicale, care au rostit cuvinte de apreciere la adresa
acestuia.
Născut
într-o familie de dascăli, Marin Voiculescu a absolvit liceul „Titu Maiorescu“
din Giurgiu, unde a avut profesori eminenţi, printre care şi pe Tudor Vianu şi,
în 1938, absolvea, ca şef de promoţie şi premiant cu distincţia „Magna cum
laude“, Facultatea de Medicină din Bucureşti.
În
1947, preia conducerea Clinicii de Boli Infecţioase Colentina, iar trei ani mai
târziu, la vârsta de 37 de ani, ajunge profesor în cadrul aceleiaşi clinici.
Devine,
printre altele, decan al Facultăţii de Igienă, apoi al celei de Medicină generală,
preşedinte al Uniunii Societăţilor de Ştiinţe Medicale, vicepreşedinte al
Societăţii Balcanice de Medicină, precum şi ministru secretar de stat în
Ministerul Sănătăţii.
Ales
mai întâi membru corespondent al Academiei Române (în anii ’70), acad. Marin
Voiculescu devine, în 1988, membru titular al prestigioasei instituţii.
A
fost un om pasionat de scris; printre altele, a condus revista „Viaţa medicală“,
în calitate de redactor şef, a publicat numeroase tratate şi monografii privind
bolile infecţioase, unele traduse în alte limbi, dar şi volume de proză,
versuri şi eseuri, la graniţa dintre medicină şi literatură – „Medici
scriitori, scriitori medici“, „De veghe pe frontul vieţii“ sau „Arta scrisului
medical“). Primele poezii şi proze le-a scris în timpul celui de-al Doilea Război
Mondial, când a luptat pe frontul de est.
„Mi-l amintesc nu numai ca un tânăr deosebit
de studios, dar mai ales riguros şi pedant în ceea ce făcea. Avea şcoala
înaintaşilor săi de la liceul din Giurgiu – prof. Vianu, prof. Gheorghe
Voiculescu, tatăl lui, iar mai târziu prof. N.G. Lupu, prof. Alfred Rusescu şi
mulţi alţii. Era filo-german, moştenire de la Vianu şi era un 
foarte bun cunoscător
al operei lui Kant, Schopenhauer. Era capabil să recite strofe întregi în limba
germană din Heine, Schiller, Reiner Maria Rilke, deseori îl ascultam ore
întregi. Această educaţie i-a confirmat rigurozitatea pe care i-am întâlnit-o
în lucrările ştiintifice pe care le-a creat în anii care au urmat“, spune
academicianul Nicolae Cajal.
Era
extrem de preocupat de infecţiile virusale hepatice şi de terapia acestora; a
introdus, în cadrul Spitalului Colentina, tehnici terapeutice de avangardă în
tratamentul insuficienţei hepatice acute (exsangvinotransfuzia), a tetanosului,
poliomielitei acute cu insuficienţă respiratorie (plămânul artificial). A fost
primul medic care a introdus în România plămânul artificial. Academicianul
Cajal mai spune că a fost „primul care a introdus în tratamentul unor boli
virusale noi procedee antivirale precum amantadina, acyclovirul, interferonul“.
În
calitatea sa de profesor de boli infecţioase, acad. Marin Voiculescu a
sprijinit promovarea programelor de vaccinare, ca metodă de prevenţie, iar în
calitate de ministru secretar de stat, a contribuit la dezvoltarea Institutului
Cantacuzino, ajutând, pe de o parte, la obţinerea fondurilor necesare
construirii unui nou corp de clădire, iar pe de altă parte, susţinând producţia
de vaccinuri.
S-a
stins din viaţă la 3 iulie 1991, lăsând în urmă scrieri valoroase şi o bogată
moştenire ştiinţifică.
„Centenarul Acad. Marin Voiculescu, pe lângă
celebrarea unui mare medic român, aduce în prezent, pentru generaţia tânără,
principiile care ar trebui să călăuzească un medic şi importanţa vocaţiei când
alege această profesie. Acad. Marin Voiculescu a lăsat o incontestabilă moştenire
ştiinţifică, dar şi o moştenire de suflet pentru cei care i-am urmat – o
filosofie a medicului ca om“, a declarat prof. dr. Mihai Voiculescu, preşedintele
Fundaţiei „Academician Marin Voiculescu“.
