Cei mai înţelepţi, destoinici și pricepuţi dintre oameni au reușit să creeze un scut la fel de invizibil pe cât era inamicul, care să-i protejeze pe toţi cei care doresc să fie protejaţi. Într-una dintre ţări, mare dregător și conducător de oaste era însuși Vaccin Vodă.

Voi relata pe scurt povestea lumească a vaccinării unei prietene farmacist. Programarea a decurs bine. Urma să meargă la un centru de vaccinare organizat în cadrul unui renumit spital privat bucureștean.

Doctorul. La primire a fost un medic, care i-a înmânat un formular și i-a arătat unde să bifeze faptul că a înţeles informaţiile furnizate de medic despre vaccinarea în cauză și să semneze. Dar medicul nu a dat nici cea mai mică informaţie. La întrebarea ei decentă referitoare la această situaţie ușor hilară și periculoasă, i s-a răspuns că dacă nu e de acord este capătul procesului și că va trebui să plece nevaccinată. Ea fiind destul de bine informată a semnat și a mers mai departe.

Asistenta. Tânăra asistentă care i-a făcut vaccinul nu a avut nici cea mai mică amabilitate și nu a schiţat nici cel mai mărunt gest de interacţiune interpersonală. Putea la fel de bine să fie și un robot. Te sprijini cu deltoidul de el şi… Pac! Stânjenită parcă, a încercat să destindă atmosfera și a întrebat-o dacă la rândul ei s-a vaccinat. I-a răspuns monosilabic: NU. Pauză. „Poate că vreau să rămân însărcinată”, completează tânăra. Fără să se arate ofensată, îi explică (ce-i drept nesolicitat) care ar fi ferestrele oportunităţii de vaccinare pentru cineva care își dorește un copil.

Registratoarea. În zona de postvaccinare, o doamnă în vârstă se ocupa de ceva hârtii și cu bună dispoziţie și bunăvoinţă conducea la ieșire oamenii mai în vârstă, încurajându-i că va fi bine. Tot din dorinţa de socializare o întreabă și pe această doamnă dacă s-a vaccinat. La care doamna a răspuns jovial și binevoitor că nu, pentru că îi este frică. A discutat apoi cu ea despre frici și oportunităţi, i-a explicat cum funcţionează vaccinul, iar doamna i-a mărturisit că este prima persoană care îi explică așa.

Medicul de familie. După ce a plecat, își sună medicul de familie să îi spună că s-a vaccinat, doar ca să afle mai apoi de la medic că nu are ce face cu respectiva informaţie. Să ne înţelegem, nici măcar nu a felicitat-o, nu tu un bine ai făcut, nimic. Ba, medicul chiar i-a spus că ea nu se vaccinase pentru că aștepta vaccinul unui alt producător.

Întrebările. Rămân o seamă de întrebări. Cine proiectează modul de desfășurare a vaccinării și ce include aceasta? Cine instruiește personalul cum să se poarte și cine verifică dacă se întâmplă în conformitate cu planul? Ce rost mai are în fapt consimţământul informat? Am reușit să compromitem și ideea asta? Contează pentru cineva credinţa și convingerea pentru o slujbă făcută cu misiune sau demnitate? Care este limita ipocriziei? Cum ar fi, de exemplu, folosirea personalului nevaccinat în centre de vaccinare. Sau rolul medicului de familie în contextul atingerii unei imunităţi de turmă. Sau să dai un sfat în care tu nu crezi, sau să încurajezi pe cineva să facă ceva de care ţie ţi-e frică. Cum ar arăta o știre în care pacienţii s-au infectat cu SARS-CoV-2 în centrul de vaccinare? Sau că personalul centrului de vaccinare va fi făcut boala? În ce măsură personalul spitalelor private este mai bine instruit și mai amabil decât cel public atunci când nu este nimic de jupuit? Câtă umanitate a mai rămas în noi?