Vara bate la ușă, la fel și vacanța mult așteptată. Suntem pe
final de sesiune, dar chiar și în vacanță studenții vor avea responsabilitatea
parcurgerii unui stagiu de practică de vară. Cu toate acestea, dacă ești
student, trebuie să știi că nimănui nu îi pasă dacă vei învăța ceva sau nu, cât
timp vii cu foaia de practică ștampilată și semnată la începutul următorului an
universitar. Cât timp sistemul e acoperit de acte, restul nu mai contează!
Iată‑ne ajunși la momentul practicii de vară. Toți se întreabă:
„Ce fac, unde mă duc, de unde să încep?“. Ca de obicei, aflăm mai multe
informații utile de la colegi decât de la vreun asistent/secretar/consilier
educațional. Să vedem felul în care trebuie privită practica de vară. Pentru
început, de ce ai vrea să faci practica de vară? Când vorba aia, toată lumea se
relaxează, postează selfie‑uri din vacanță, de la sala de forță, din cluburi,
de pe malul mării, de la munte etc. O viață ai și trebuie să te distrezi, nu?
Îi pot învinovăți pe cei care gândesc așa? Deloc! Practica de vară, la fel ca
implicarea în anii de facultate, o faci pentru tine, pentru cariera ta, pentru
devenirea ta profesională. Nu pentru facultate, decanat sau altcineva. Așadar,
voi enumera câteva din motivele pentru care este bine să faci practica de vară.
Primul motiv este că nimeni nu te va învăța în facultate lucruri
practice. Mai mult, chiar dacă ar vrea să facă asta, grupele de studenți sunt
numeroase și nu este suficient timp pentru a învăța toți studenții să facă o
manevră. În plus, nu poți pune zece branule unui singur pacient, doar ca să nu
iasă discuții în grupă, nu? Despre sonde uretrovezicale sau tușeuri rectale
nici nu mai îndrăznesc să discut.
Al doilea motiv este că vă veți simți mai „doctori“ după ce veți
stăpâni anumite manevre chirurgicale, medicale. Spuneam în prima carte, „Sunt
rezident, what next?“, că ești definit de ceea ce știi să faci, întrucât
înseamnă că ai cunoștințele teoretice și practice suficient de bune pentru a
putea realiza o procedură. Acesta este idealul în orice profesie. Pacienții te
vor căuta pentru ceea ce poți face, și nu pentru ceea ce le poți povesti
teoretic că se poate face.
Mai departe, de îndată ce știți să faceți mici proceduri
(injecții, perfuzii, îngrijirea unei plăgi etc.), aveți toate șansele să fiți
căutați de rude, cunoscuți, prieteni pentru a le oferi servicii medicale.
Indiferent că faceți aceeași injecție banală, atunci când vi se spune „domnul
doctor“ parcă vă simțiți mai bine, nu? Eu cel puțin, după ce am învățat să fac
injecțiile intramusculare, m‑am trezit cu o listă de mătuși și unchi care
solicitau tratamente injectabile. Nu doar că te face să te simți important și
bine, dar chiar simți că faci ceva concret pentru a îmbunătăți starea de
sănătate a cuiva. Și doar asta este ceea ce vă doriți și de la voi, ca viitori
medici.
În ultimul rând, dar de departe cel mai important motiv pentru
care trebuie să faci practică de vară este că într‑o bună zi poți fi de folos
cuiva apropiat prin cunoștințele și tehnicitatea dobândite. Mai cu seamă
pacienților, dar poate și câtorva prieteni, rude, apropiați.
Să vorbim, acum, despre pașii necesari pentru a face bine
practica de vară. Sfaturile mele sunt următoarele: în anul I, căutați să faceți
practica într‑o secție de chirurgie generală. Aici veți vedea cele mai multe
proceduri medicale legate de îngrijirea unui pacient: perfuzii, injecții,
montări ale diferitelor sonde (urinare, nazogastrice), îngrijirea unei plăgi
etc. Apoi, mai este și secția ATI din care puteți învăța numeroase lucruri
utile, mai mult teoretic, întrucât este puțin probabil să vă lase cineva să
faceți ceva. Dar cu siguranță, chirurgia generală este începutul. În al doilea
an de practică de vară, puteți să faceți un curs de prim ajutor, vă va ajuta
având în vedere că urmează anul III și încep specialitățile clinice. Apoi, în
restul anilor, din punctul meu de vedere, puteți merge în practica de vară în
cadrul acelor secții din specialitatea pe care vreți să o urmați, pentru a vă
lămuri dacă este ceea ce vă place sau nu să faceți mai departe.
Dacă nu aveți nicio „intrare“ în secția respectivă, nu vă faceți
griji, nu este un sfârșit de lume. În general, studenții nu sunt doar bine
tolerați pe secții, ci chiar apreciați când sunt văzuți pe la stagii în timpul
lor liber. Așa că nu vă fie frică să mergeți la șeful de secție dimineața,
înainte de raportul de gardă și să îi bateți la ușa cabinetului și cu vocea
dreasă să îi spuneți că sunteți student și că vă doriți să faceți practica de
vară în secția condusă de el. În 99% din cazuri o să fiți acceptați. Dacă nu,
căutați altă clinică. Indiferent dacă decide să vă repartizeze la un medic sau
vă lasă de capul vostru, nu e nicio dramă. Spun asta fiindcă scopul vostru este
să petreceți cât mai mult timp pe lângă asistente și să învățați procedurile
făcute de ele sau de medicii rezidenți. Mai puteți participa și la vizitele
medicilor de dimineață, însă nu știu cât vă vor fi de folos în anul I.
Țineți un jurnal al lunii voastre de stagiu de vară. Notați în
el tot ce ați văzut în fiecare zi, și cu ochii închiși, amintiți‑vă pașii
făcuți de asistentă când montează o branulă, de exemplu. Prin scris, noțiunile
se fixează mult mai bine și în același timp vedeți care sunt și aspectele pe
care nu le‑ați reținut. Jurnalul vă ajută să vă monitorizați progresul. Vă pot
recomanda mai multe cărți utile în acest sens, cea mai la îndemână fiind
volumul nr. 8 din Colecția medicului rezident: „Ghid de manevre medicale și
colaborare medic‑asistentă“. După ce ați terminat de râs pe seama titlului și
ați făcut și glumele previzibile, cumpărați‑l și citiți‑l. Costă vreo 16 lei și
va fi o investiție foarte bună. În această cărticică, mică dar foarte
cuprinzătoare, aveți explicate succint noțiunile de bază despre stopul
cardiorespirator (cum se fac masajul cardiac extern și ventilația), despre
abordul venos la adult, puncția arterială, manevra Heimlich, intubația
traheală, drenajul pleural (toracostomia), tubajul și lavajul gastric,
paracenteza, cateterismul uretrovezical și cateterizarea percutană a vezicii
urinare.
Desigur, puteți căuta și cărți de nursing de autori străini (vă
recomand „Mosby’s Textbook for Nursing Assistants“,
8th Edition), utile și ele, dar după cum spuneam,
rămâneți la lucrurile simple, de bază și asigurați‑vă că le stăpâniți. Vă
doresc mult succes tuturor, și mai ales perseverență!
