Fondul naţional unic de asigurări sociale de
sănătate (FNUASS) are, pentru 2015, venituri de 22.902.208.000 de lei (conform
anexei 9 din Legea 186/2014), adică aproximativ 5,2 miliarde de euro. Pentru
ajungerea la acest nivel, din bugetul Ministerului Sănătăţii mai sunt alocaţi/transferaţi
1.336 de milioane de lei. Totalul reprezintă, cu o aproximaţie dependentă de
evoluţia cursului Euro-Leu şi de performanţa economiei româneşti în acest an,
3,39 % din PIB. Pentru simplificare vom folosi cifra de 23 de miliarde de lei
pentru FNUASS. La această sumă se mai adaugă 5.464.576.000 lei (conform
anexelor Legii bugetului pe care nu le vom detalia aici pentru a nu îngreuna
lectura, n.red.). Per total, din bani publici se alocă pentru sănătate
28.366.784.000 lei, adică circa 6,3 miliarde de euro, ceea ce ar putea
reprezenta 4,2% din PIB.
Cine dă banii
Aceste
venituri apar în legea bugetului „consolidat“ ca fiind banii strânşi de
Ministerul de Finanţe de la cei obligaţi să contribuie, într-un cont pe numele
CNAS. De principiu, ar trebui ca suma banilor ce apar ca venituri în lege să
fie egală cu suma cotelor de contribuţie a celor obligaţi prin lege să
contribuie.
Să
privim lucrurile din perspectiva contributorului: adică să adunăm banii datoraţi
FNUASS de la cei care au venituri şi îşi trimit la MF/ANAF cota lor de contribuţie.
Legea
95/2006 cu modificările ulterioare, stipulează cine sunt cei obligaţi să
contribuie la fond, dintre cei care au venituri:
•
5,5% din salariile brute; sumă reţinută de angajator de la asiguraţii angajaţi
(salariaţi);
•
5,5% din venitul net obţinut prin exercitarea unei profesii liberale,
întreprinderi individuale; membrii întreprinderii familiale; persoanele cu
statut de PFA care desfăşoara activităţi economice; drepturi de proprietate
intelectuală etc.; suma se plăteăte direct de cei desemnaţi;
•
5,5% din veniturile obţinute din: cedarea folosinţei de bunuri (chirii),
investiţii, premii şi câştiguri din jocuri de noroc, operaţiuni de fiducie, şi
altele asemenea; sumele se declară de cei desemnaţi sau pot fi reţinute la bănci
sau fondurile de investiţii;
•
5,5% din veniturile obţinute de persoane care se află în concediu medical
pentru incapacitate temporară de muncă, acordat în urma unui accident de muncă
sau a unei boli profesionale;
•
5,5% din pensiile pensionarilor care au veniturile din pensii mai mari de 740
de lei, pentru partea de venit care depăşeşte nivelul de 740 de lei; sumele se
plătesc de Ministerul Muncii;
•
5,5% ori două salarii minime ale persoanelor care execută o pedeapsă privativă
de libertate sau se află în arest preventiv; sumele se plătesc de Ministerul
Justiţiei (Direcţia Penitenciare);
•
5,5% din veniturile obţinute de persoanele aflate în concediu pentru creşterea
copilului până la 2 ani şi, în cazul copilului cu handicap, până la împlinirea
vârstei de 3 ani, precum şi pentru persoanele care beneficiază de indemnizaţie
pentru copilul cu handicap cu vârsta cuprinsă între 3 şi 7 ani; sumele se plătesc
la sursă (Ministerul Muncii sau primării);
•
5,5% din fondul de şomaj, plătit de Ministerul Muncii prin agenţia specifică;
•
5,2% din fondul general de salarii ale angajatorilor corespunzător salariilor
angajaţilor (aceasta înseamnă că salariul este impozitat cu 10,7%, vezi mai
sus);
•
5,2% din fondul de salarii pentru persoanele care se află în concediu medical
pentru incapacitate de muncă, din cauza unui accident de muncă sau boală
profesională; aceşti bani sunt suportaţi din fondul de asigurare pentru
accidente de muncă şi boli profesionale (FAAMBP) (fondul este echivalent cu cel
al salariaţilor);
•
0,85% din fondul de şomaj pentru concedii şi indemnizaţii; este plătit de
fiecare angajator din fondul general de salarizare către Ministerul Muncii care
redirecţionează banii spre FNUASS;
•
5,5% din fondurile de ajutor social, pentru refugiaţi.
Cifrele potenţiale
Aşadar, avem o mulţime de surse de contributivitate. Pentru
a simplifica lucrurile, să organizăm un tabel (vezi tabelul). Vom include doar
categoriile importante de persoane, cele care realizează 98% din contribuţii.
Date directe despre numărul de salariaţi, pensionari şi şomeri, precum şi
veniturile acestora sunt cele obţinute de la Institutul Naţional de Statistică
(raport trimestrul 2 din 2014).
Veniturile
şi numărul celorlalţi (mulţi, vezi mai sus) le-am calculat plecând tot de la
datele INS, privitoare la veniturile medii ale românilor, coroborativ cu numărul
acestora. Din totalul veniturilor în bani (non-salarii, non-natură) al tuturor
românilor (19,96 milioane de cetăţeni), care a fost de 782 de lei (raport INS,
T 3, 2014), am scăzut veniturile şi numărul salariaţilor, pensionarilor şi şomerilor.
(De remarcat că venitul mediu al INS se referă la o întreagă gospodărie, care
conţine şi copii.)
Dacă
mai adăugăm 2% la 14 miliarde lei, obţinem contribuţii oficiale pentru FNUASS de 14,56 miliarde lei. La aceasta se adaugă
circa 1,3 miliarde lei transfer de la MS, care conduc spre circa 15 miliarde
lei. Pare că există o lipsă majoră de 8 miliarde lei, care nu este clar de unde
poate proveni şi cine o acoperă.
Ce
sugerează aceste date? Că sistemul de sănătate este puternic subfinanţat prin
contribuţiile de numai 10,7, respectiv 5,5%. Nu trebuie uitat faptul că, iniţial,
sistemul a plecat în 1999 de la 7%+7%, adică 14% din salarii, respectiv 7% din
venit.
Avem nevoie de 14%
Rezolvarea problemei este revenirea la contributivitatea de
14%, respectiv 7% existentă până în anul 2005. Creşterea ar fi de circa 24%
pentru salariaţi şi de 22% pentru ceilalţi. Raportat la PIB, creşterea ar fi de
la 3,39% la 4,17%. Cu bugetul MS s-ar ajunge la aproape 5% din PIB.
Această
abordare este legată de stabilirea gradului de impozitare în România. Ideologia
socialistă (a actualilor guvernanţi) presupune susţinerea unei astfel de iniţiative,
mai ales că reducerea contributivităţii s-a făcut de către un guvern liberal,
pe vremea ministeriatului Nicolăescu.
Rezolvarea
acestui punct critic poate avea şi alte abordări. Nu numai finanţiste, ci şi de
structură a colectării. Noi propunem ca rezolvarea să fie făcută în aşa fel încât
sistemnul să semene, ca finanţare, cu cele din Germania, Belgia şi Israel.
Aceasta
presupune modificări legislative în sensul adoptării unei noi legi, sau a unei
schimbări legislative importante, ceea ce sugerează poziţionări politice
diferite ale grupurilor ideologice din Parlament:
1.
Casele de asigurări trebuie să fie independente de guvern şi dependente de
asiguraţi
a. Social-democraţii ar
trebui să susţină ca toate casele de asigurări să fie publice, nu private. Ar
trebui să susţină ca aceste case publice să fie conduse de asiguraţi; de
exemplu, aşa cum Legea 145 a propus încă din 1997, de către confederaţiile
sindicale, ca reprezentante ale salariaţilor asiguraţi, şi de cele patronale,
ca reprezentanţi ai întreprinderilor. Mai ales că acea iniţiativă legislativă a
aparţinut unor senatori PDSR, în frunte cu Sorin Oprescu.
b. Creştin-democraţii
(popularii) ar trebui să susţină organizarea unor case public-private, pe
principiul subsidiarităţii.
De
aceea, creştin-democraţii ar trebui să suţină desfiinţarea CNAS şi formarea a
circa opt-zece case de sănătate independente între ele (organizate, de exemplu,
pe regiuni de dezvoltare), şi independente de guvern, conduse de totalitatea
asiguraţilor (prin adunări ale reprezentanţilor), unde să fie reprezentaţi
patronii, sindicaliştii, ţăranii, liber întreprinzătorii (toţi cei care
contribuie la fond). Şi toate aceste case să fie guvernate pe principiul
subsidiarităţii. Adică, coordonarea între ele să NU o facă un organism central
al statului, ci reprezentanţii independenţilor, ai celor opt–zece case
independente. De menţionat că, pentru a se susţine independent, o astfel de Casă
are nevoie de circa 1,5–3 milioane de asiguraţi.
c. Liberalii ar trebui să
susţină case private sau, precum în Olanda, management privat al unor fonduri
obligatorii. Interesant este că reprezentantul liberal în fostele guverne
recente avea o poziţie socialistă pentru organizarea sistemului, una similară
celui britanic.
Tot
liberalii ar trebui să fie cei care să ceară ca sistemul de asigurări sociale
de sănătate să nu mai fie sub controlul Parlamentului. Deci, şi din această
cauză ar trebui să fie împotriva actualei legi. Sub acest aspect, liberalii ar
trebui să se asemene în poziţii cu creştin democraţii (ceea ce este posibil
acum, când ambele formaţiuni politice sunt în Partidul Popular European).
2. Eliminarea politicului din finanţarea
sistemului de sănătate
Acum, bugetul asigurărilor (FNUASS) este
format prin decizia Ministerului de Finanţe care este parte a Guvernului care
remite Parlamentului o iniţiativă de proiect de lege. Bugetul este practic
controlat politic. De aceea, esenţa unei noi legi a sănătăţii este scoaterea
bugetului FNUASS din bugetul consolidat al statului.
Banii de la contribuabili pentru fond
trebuie să fie strânşi direct în conturile caselor de asigurări independente
(cele opt-zece) şi administraţi de adunări generale ale reprezentanţilor asiguraţilor,
aşa cum s-a propus încă din 1993.
Nota autorilor: mulţumiri dr. Sorin Paveliu de la
Societatea Academică din România pentru verificarea cifrelor prezentate.