Este de lăudat inițiativa marilor investiții în domeniul medical
și în special în radioterapie, pentru îmbunătățirea situației actuale în acest
domeniu. Din statisticile existente reiese că 75.000 de noi cazuri oncologice
sunt diagnosticate anual în România, din care 50.000 necesită un tratament
radiologic, adică radioterapie în scop curativ sau paliativ. În prezent însă,
numai 17.000 de pacienți pe an au acces la un astfel de tratament. Cauza
principală este lipsa acută a înzestrării centrelor din rețeaua publică cu
acceleratoare liniare. Potrivit standardelor europene, ar trebui să existe un
accelerator linear la 250.000 de locuitori. În România, în rețeaua de stat,
realitatea este foarte departe de standarde. Și nu numai numărul de
acceleratoare este insuficient în clinicile de stat, dar există încă în
funcțiune aparate cu o vechime mai mare de zece ani; acestea nu ar trebui
utilizate în scop curativ, ci doar paliativ, neputând oferi un tratament
adecvat. Nu trebuie înțeles că un aparat cu cobalt nu este bun, ci că un aparat
vechi nu poate oferi un tratament de calitate. În schimb, un aparat cu cobalt
de ultimă generație poate oferi un tratament similar cu cel oferit de un
accelerator, în special pentru tumorile din sfera ORL sau pentru tumorile
mamare (vezi figura), dar și în multe tratamente paliative.
Investițiile pentru recuperarea decalajului existent față de
standardul european trebuie să fie dublate de eforturi pentru formarea de cadre
specializate să utilizeze aparatura de ultimă generație la capacitate maximă și
cu asigurarea calității. Specializarea personalului necesar, actualmente
indisponibil (medici rezidenți și specialiști în radioterapie, fizicieni
medicali, tehnicieni de radioterapie) este costisitoare și necesită un timp
îndelungat. Numeroși medici tineri și fizicieni medicali experți în domeniu au
plecat deja în străinătate și recuperarea lor este aproape imposibilă. Devine
deci necesară crearea unui centru de specializare în radioterapie, fără de care
proiectul de dotare tehnică nu poate avea succesul pe care pacienții noștri îl
așteaptă și îl merită. Centre similare există deja în Canada, Germania sau
Austria, unde funcționează cu succes. O primă fază de pregătire a personalului
medical, a fizicienilor și a asistenților medicali ce doresc să activeze în
radioterapie a fost începută la UMF „Carol Davila“ București prin crearea unui
masterat de biofizică medicală și biotehnologie celulară, ce include și
tematica de radioterapie. Deci se poate dacă se vrea. Acest concept de masterat
poate fi extins pentru a pune bazele unui centru de formare în radioterapie a
medicilor, fizicienilor medicali și asistenților medicali. Experiența clinică
nu poate fi formată decât în centrele deja existente în care există aparatură
modernă. Specializarea „pe fugă“, adică vizitarea sau stagiile scurte în centre
din străinătate sau din țară, în care doar „se vede“ ce fac alții nu are o
valoare pe care să te poți baza. Este necesară o experiență de cel puțin doi
ani sub supraveghere, finalizată cu un examen practic și scris.
Comparație între planurile de iradiere pentru o tumoră în sfera ORL (sus) și o tumoră mamară (jos) efectuate cu un aparat cobalt de ultimă generație (stânga) și un accelerator liniar tot de ultimă generație (dreapta). În cele din urmă, cele două planuri sunt la fel de bune
Planul actual de implementare a investițiilor în radioterapie
prevede un prim val, de dotare cu acceleratoare a patru centre deja existente
(Baia Mare, Cluj-Napoca, Institutul Oncologic București și Spitalul Universitar
de Urgență Elias), lanțul necesar funcționării incluzând calculul planului de
iradiere și dozimetria și efectuarea controlului calității în buncăre. O lista
foarte sumară a personalului necesar pentru fiecare accelerator trebuie să
cuprindă obligatoriu câte trei medici specialiști, doi fizicieni medicali
experți în radioterapie și cel puțin doisprezece tehnicieni de radioterapie.
Unde există acest personal și cine răspunde de formarea lui? Achiziționarea de
aparatură va fi demarată și finalizată în acest an. Dacă luăm în calcul și
valul al doilea, în care se preconizează achiziționarea a încă 14
acceleratoare, atunci lista personalului medical specializat crește. Niciun
institut din țară, fie el de la Cluj, București, Iași sau Timișoara, nu poate
acoperi aceste necesități de instruire. Acumularea rapidă de experiență clinică
cu noile terapii nu este posibilă și este chiar iresponsabilă pe timp scurt.
Nu trebuie neglijat un aspect extrem de important, anume că un
accelerator nou într-un buncăr dintr-o secție „veche“ nu rezolvă problema, ci o
va complica. Circuitul pacientului într-o secție modernă este cu totul altul
decât într-o secție în care a funcționat un aparat de cobalt sau un accelerator
vechi. Sunt necesare spații auxiliare multiple, ce nu pot fi improvizate.
Conceptul conform căruia „radioterapia este la subsol“ trebuie uitat: nimeni nu
vrea să lucreze 30 de ani fără să vadă lumina zilei. La fel cum nici săli de
operație sau secții de chimioterapie la subsol nu cred că dorește cineva.
Date fiind costurile de mentenanță pe durata funcționării unui
accelerator nou (cel puțin 10–15 ani), dar și salarizarea personalului medical
și tehnic trebuie de pe acum rezolvate. Nu doar pacientul trebuie să vadă
„lumina de la capătul tunelului“, ci și personalul medical un viitor pentru
profesia pe care o practică. Personalul supraspecializat nu va fi ușor de găsit
și de păstrat fără o salarizare corespunzătoare. Iar orice investiție este
sortită eșecului în absența acestui personal.
Prin investițiile în aparatură și în oameni, se dorește dublarea
numărului de pacienți care să aibă acces în timp util la o radioterapie de
calitate, de la 17.000 la 35.000. Este greu de închipuit că putem ajunge la
50.000 de pacienți până când nu vor fi rezolvate optim primele două valuri din
actualul proiect. Ideal, timpul de așteptare până la începerea radioterapiei nu
trebuie să depășească șapte zile, iar în cazul situațiilor de urgență trebuie
să fie inițiat tratamentul în maximum două zile.
O analiză recentă1 arată necesitatea stringentă de
rezolvare a diferențelor existente între țările din vest și cele din estul
Europei. România este la nivelul Albaniei, cu mai puțin de un accelerator la un
milion de locuitori. Desigur, factorul economic este determinant în diferențele
existente. România, prin venitul mediu pe cap de locuitor, se situează în
aceeași grupă cu țări ca Albania sau Bulgaria. Belarus, Polonia, Ungaria,
Estonia și Muntenegru, spre comparație, au deja trei acceleratoare la un milion
de locuitori. În plus, la problemele țării noastre se adaugă și faptul că mai
mult de jumătate din toate acceleratoarele liniare existente în România sunt în
București (cu o medie de trei sau chiar patru acceleratoare la un milion de
locuitori). O altă analiză recentă2 arată foarte clar dependența
directă a situației actuale (lipsa aparaturii de înaltă tehnicitate) de
situația economică a țării. Situația radioterapiei este dezastruoasă în țările
cu venituri mici per capita (cazul României).
În fine, o analiză3 a situației personalului medical
specializat ce activează în radioterapie a relevat diferențe majore între
țările europene. În țările cu un număr mare de acceleratoare și personal
medical suficient, un medic se ocupă de mai puțin de 200 de pacienți pe an. La
noi și în țările cu acceleratoare insuficiente, numărul de pacienți tratați de
un medic depășește 350. Această diferență are repercusiuni majore asupra
personalului medical și tehnic – suprasolicitare, sindrom burn-out, epuizare
fizică și psihică, ce duc la apariția accidentelor terapeutice, pensionare
prematură și grad de îmbolnăvire crescut.
România are sarcini importante în rezolvarea problemei
radioterapiei, pentru a asigura un grad adecvat de îngrijire medicală a
pacienților oncologici, în toate fazele bolii, de la diagnostic la vindecare
sau la tratamentul paliativ. Fără un program coerent de instruire și dotare cu
aparatură, dublat de o salarizare adecvată, situația va fi greu de îmbunătățit.
Notă autor:
1. Rosenblatt E et al. Radiotherapy capacity în European countries: an analysis of the Directory of Radiotherapy Centres (DIRAC) database. Lancet Oncol. 2013 Feb;14(2):e79-86
2. Grau C et al. Radiotherapy equipment and departments în the European countries: final results from the ESTRO-HERO survey. Radiother Oncol. 2014 Aug;112(2):155-64
3. Lievens Y et al. Radiotherapy staffing în the European countries: final results from the ESTRO-HERO survey. Radiother Oncol. 2014 Aug;112(2):178-86
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
