Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  ACTUALITATE  »  OPINII

Uniunea Medicală Balcanică, 80 de ani de la înfiinţare

Viața Medicală
Prof. dr. Nicolae ANGELESCU joi, 25 octombrie 2012
Viața Medicală
Conf. dr. Sorin STĂNILESCU joi, 25 octombrie 2012
   După războaiele balca­nice şi Primul Război Mondial, în Balcani încă mai persista un aer belicos. În august 1927, la Conferinţa Uniunii Interparla­mentare, la Paris, repre­zentanţii parlamentelor grec şi român au propus organizarea de conferinţe parlamentare în ţările din sud-estul Europei, pentru ameliorarea acestei situaţii, dar nici la Conferinţa din septembrie 1929, ţinută la Berlin, nu s-a ajuns la niciun rezultat. Abia în octombrie 1929, la cel de-al XXVII-lea Congres Universal de Pace, ţinut la Paris, în urma propunerilor făcute de premierul grec şi de deputatul român M. Ralea, s-a reuşit organizarea unor astfel de reuniuni.
   Prima conferinţă a fost organizată la 5 octombrie 1930, la Atena, unde au participat delegaţii din ţările balcanice şi de la Liga Naţiunilor, în scopul colaborării economice, sociale şi intelectuale (printre care şi medicale). A doua conferinţă interbalcanică a avut loc la Istanbul, în 1931, iar a treia la Bucureşti, între 22 şi 27 octombrie 1932, unde s-au prezentat un proiect de colaborare balcanică şi unul pentru convenţie sanitară, în cadrul căreia dr. Mitică Popescu-Buzeu a prezentat un raport (24 octombrie 1932) pentru înfiinţarea unei confederaţii medicale balcanice, care a luat numele de Uniunea Medicală Balcanică (UMB).
   Scopurile UMB erau de a stabili relaţii între medici, stomatologi, farmacişti şi oameni de ştiinţă, dezvoltarea cercetării ştiinţifice şi organizarea de reuniuni în ţările balcanice. Ca manifestări ştiinţifice, s-au stabilit: săptămâna medicală balcanică la fiecare doi ani (prima a fost socotită a fi în 1930); zilele medicale balcanice, alternativ cu săptămânile medicale balcanice; cursuri internaţionale de perfecţionare. În acest sens, UMB a primit un sprijin substanţial din partea Academiei de Medicină din Franţa.
   Tot atunci, s-a stabilit organizarea de secţiuni naţionale medicale în ţările balcanice – Albania, Bulgaria, Cipru, Grecia, Iugoslavia, România şi Turcia – conduse de un comitet naţional format din preşedinte, vicepreşedinte şi secretar, iar, după 1944, în UMB a fost primită şi Republica Moldova, întrucât făcuse parte din România.
   Statutul UMB adoptat prevedea: Consiliul central UMB alcătuit din preşedinţii secţiilor naţionale; Sediul societăţii la Bucureşti; Secretarul general al UMB să fie român (primul secretar a fost dr. M. Popescu-Buzeu); Preşedintele UMB să fie, prin rotaţie, preşedintele societăţii naţionale care organizează manifestarea ştiinţifică. Ca limbă oficială a fost aleasă franceza (din 1988, s-a adăugat şi engleza). Emblema UMB: „Sănătate, prietenie şi pace“.
   Între 1930 şi 1938, UMB a funcţionat normal, ţinându-şi manifestările propuse. Din 1939, după invazia Greciei de către germani şi odată cu izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, activitatea UMB a fost întreruptă, cu toate încercările făcute de dr. M. Popescu-Buzeu, de reluare a activităţii, după război.
   În 1962, în urma apariţiei monografiei „U.M.B. – sa genèse, son activité et la reprise de ses travaux“, publicată de dr. M. Popescu-Buzeu, între 12 şi 19 mai, a avut loc, la Bucureşti, a şasea Săptămână Medicală Balcanică, la care au participat 14 specialităţi medicale, stomatologice şi de farmacie, s-au stabilit comisii medicale pe specialităţi şi s-au fixat teme pentru viitor, activitatea revenind la normal.
   Între 1930 şi 1938 s-au ţinut cinci săptămâni medicale balcanice, iar între 1962 şi 2012 – alte 27, ajungându-se anul acesta la un total de 32: Bulgaria – şase, Grecia – şase, Iugoslavia – şase, Republica Moldova – una, România – şapte şi Turcia – şase. Temele au fost diverse: colaborare sanitară, palu­dism, igienă şi epidemiologie, boli venerice, tuberculoză, lupta contra cancerului, boli cardiovasculare, urgenţe medico-chirurgicale, boli congenitale, demografie ş.a.
   Între 1967 şi 2012, au avut loc 19 sesiuni ale zilelor medicale balcanice: Bulgaria – două, Grecia – patru, Iugoslavia – una, Republica Moldova – una, România – şapte, Turcia – trei şi Franţa – una, pe teme privind cercetarea farmaceutică, bolile tropicale, guşa endemică, actualităţi medicale, medicina balcanică între 1981 şi 1990, hipertensiunea arterială, bolile pulmonare etc.
   Între 1967 şi 1997, s-au ţinut 24 de cursuri internaţionale de perfecţionare, în Albania (1), Bulgaria (2), Cipru (2), Grecia (3), Iugoslavia (1), Republica Moldova (1), România (9), Turcia (2), Franţa (1) şi Italia (2), cu teme dintre care amintim: actualităţi în medicină, stomatologie şi farmacie, toxiinfecţii alimentare, politraumatisme, boli osteoarticulare, diagnosticul precoce în cancer, parazitoze în ţările balcanice şi mediteraneene etc.
   Începând cu anul 1935, UMB a iniţiat şi editarea unor publicaţii medicale: Bulletin de l’UMB (1935), Archives Balkanique de Médecine et Chirurgie (1939), devenită Archives de l’Union Médicale Balkanique (1963), adăugându-se la titlu „Archives of the Balkan Medical Union“ (1988), Annuaire de l’UMB (la doi-patru ani), şi o colecţie de lucrări şi manifestări ştiinţifice, apărută în 1972.
   În 1952, la Toulouse (Franţa), a luat naştere Uniunea Medicală Mediteraneană Latină (UMML), iar în 1956, la Damasc, Uniunea Medicilor Arabi (UMA). Prin voinţa, dârzenia şi capacitatea sa organizatorică, dr. M. Popescu-Buzeu a iniţiat afilierea acestor două societăţi la UMB. La iniţiativa sa, s-au organizat patru întâlniri, la Cos (1966), Toulouse (1967), Beirut (1970) şi Istanbul (1972), în urma cărora, la 14 aprilie 1974, la Ispahan (Iran), a luat fiinţă „Entente Médicale Méditerranéenne“ (UMB – UMML – UMA) şi s-au adoptat, după modelul UMB, Statutul şi Carta, sediul la Bucureşti, secretar general fiind dr. M. Popescu-Buzeu, congresele urmând să se desfăşoare la fiecare trei ani, Buletinul EMM fiind editat la Bucureşti. Asocierea a funcţionat până în 1988, când secretarul general s-a pensionat, rămânând preşedinte de onoare al UMB.
   În afara colaborării cu UMML şi UMA, între 1964 şi 2008, UMB a colaborat şi cu alte instituţii medicale: Academia de Medicină din Franţa, Organizaţia Mondială a Sănătăţii, o serie de societăţi medicale, stomatologice şi farmaceutice de limbă franceză din Europa, SUA şi Canada, Comitetul Internaţional de Medicină Militară şi altele, cu unele colaborând şi astăzi.
   După 1989, odată cu destrămarea Iugoslaviei şi împărţirea ei în mai multe state şi după unele asperităţi între diverse ţări balcanice, apărute după 2009, cu izolarea Turciei, activitatea UMB a diminuat.
   La Săptămâna medicală balcanică organizată la Nis (Serbia), în septembrie 2012, la UMB s-a afiliat şi Macedonia (FYROM), sperând ca şi celelalte ţări din fosta Iugoslavie să-i urmeze exemplul.
   În tot cazul, putem afirma că România, Grecia, Turcia şi Bulgaria au susţinut cel mai mult activitatea UMB.
   Alături de dr. M. Popescu-Buzeu, România a dat încă trei secretari generali: Artur Karassi (1984–1986), Pătru Firu (1988–1997) şi Vasile Cândea (din 1997) şi s-a ocupat de editarea permanentă a revistei. De asemenea, merită evidenţiată activitatea celor mulţi, care au fost preşedinţii societăţilor naţionale ale UMB, precum si sprijinul permanent acordat de Academia de Medicină din Franţa.
   Merită, de asemenea, să dedicăm câteva rânduri pentru dr. M. Popescu-Buzeu, un bun organizator, corect, modest, exigent şi intransigent, o personalitate distinsă, care şi-a îndeplinit toate obligaţiile şi pe deasupra a fost şi un mare patriot, apreciat, pe drept cuvânt, ca „părintele UMB“. A fost secretar general al UMB până în 1988, cu o întrerupere de doi ani (1984–1986), când a suferit un accident vascular cerebral. A fost decorat cu ordine şi medalii în ţară şi în străinătate (Grecia, Franţa, Italia şi SUA). A murit la 26 ianuarie 1991.
   Având în vedere că UMB este o societate ştiinţifică de sorginte românească, este datoria noastră, a tuturor medicilor, stomatologilor şi farmaciştilor din România, de a sprijini intens reluarea activităţii UMB la parametrii care i-au oferit strălucirea cândva.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.