Așadar, dragii mei colegi, vă doresc din inimă un an ceva mai ușor decât cel care a trecut. An după an, lucrurile par tot mai complicate, și povara noastră profesională tot mai greu de dus, așa că vă doresc ca puterea care v-a însoţit până acum să fie și mai mare, consolidată de maturitate și rezilienţă. Nu putem evita teama și grija, dar îmi doresc ca emoţiile acestea să nu fie îndreptate către noi înșine, ci către pacienţii noștri, așa cum e normal.

Îmi doresc ca binele pacientului să fie singurul standard de practică, deasupra birocraţiei, formularelor, manevrelor de medicină defensivă. Îmi doresc ca nimeni să nu se supere pe noi că am pus pacientul mai presus de orice altceva, așa cum, din păcate, s-a întâmplat până acum. Dar vă doresc, îmi doresc, ca angajatorii și societatea în general să nu ne mai vadă ca pe niște unităţi de producţie, ca pe niște soldaţi de sacrificiu dotaţi doar cu obligaţii.

Să înţeleagă că avem și noi nevoie de protecţie și grijă, că avem familii, speranţe, depresii, că, în cele din urmă, deși avem profesii extrem de importante, de la care nu putem să luăm vacanţă aproape niciodată cu adevărat, ele nu ne definesc ca oameni, nu suntem „doctori sau nimic, doctori și nimic altceva”.

Vă doresc mulţumire de sine, realism, simţ de ce ni se întâmplă și de propriile limite. Vă doresc să fiţi feriţi și de dispreţul, dar și de exaltarea de sine, ambele riscuri profesionale.

Vă doresc, îmi doresc, să continuăm să găsim bucurie și sens în ceea ce facem chiar și când e mai greu, să ne amintim de picătura de euforie aproape copilărească de la început și că, deși pare că suntem într-un perpetuu război, de fapt suntem aici să facem bine, să alinăm suferinţa, să îndepărtăm boala. Suntem soldaţi ai păcii și, în același timp, exploratori ai vieţii și nesfârșitei diversităţi omenești, pentru că avem privilegiul să învăţăm atât de mult și poate, în ceaţa și confuzia în care în general oamenii își petrec viaţa, să vedem puţin mai departe.

Un An Nou fericit!